Korshun
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrare 1: Korshun
Elektrobaukonzern WEGA, Produktionsstätte „NII Nr. 17“| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande J |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 8,5 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
Korshun
Korshun (în chirilică: «Коршун»; - pasăre de pradă asemănătoare unui șoim, denumire NATO: „Wet Eye“) a fost un radar de recunoaștere care funcționa în banda J într-un radom în formă de con rotunjit deasupra conductei de admisie a motorului cu reacție.
Radarul a fost dezvoltat pornind de la tipul predecesor Toriy («Торий») la mijlocul anilor 1940 și a fost disponibil pentru Forțele Aeriene Sovietice din 1949. A fost utilizat în număr mic la primele avioane de luptă rusești de la tipul MiG-15bis, la tipul Mig-17P și LA-200. Urmărirea unei singure ținte se făcea încă manual. Distanța maximă posibilă era destul de dezamăgitoare.