E-190
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrare 1: Unitatea de antenă și afișajul de pe E-190
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 9 735 MHz
(bande X) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 400 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2,2 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 15 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 150 NM (≙ 280 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 3,7° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
E-190
E-190 a fost un radar meteorologic în bandă X destinat utilizării la bordul aeronavelor civile.
Unitatea de antenă putea fi înclinată pe două axe, cu stabilizare electrică împotriva tangajului și ruliului. Antena cu reflector avea o dimensiune standard de 24 de inci (≙ 61 cm). Scanarea se făcea pe o plajă de ± 90° în azimut, cu 40 de scanări (20 de cicluri de rotație) pe minut.
E-190 a fost introdus la Salonul aeronautic de la Farnborough în 1959 și a rămas adesea în serviciu timp de peste 50 de ani.