Tipul 267
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Figura 1: Tipul 267, Antenă de recunoaștere maritimă
| Date tehnico-tactice | |||
|---|---|---|---|
| Seaguard | Airguard | ||
| frecvența de lucru: | 9,65 … 9,7 GHz
(bande X) |
214 MHz
(bande VHF) | |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |||
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 500 Hz | ||
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1,2 µs | ||
| timpul de recepţie: | |||
| timpul mort: | |||
| puterea în impuls: | 30 kW | 100 kW | |
| puterea medie: | 18 W | 60 W | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |||
| capacitatea de separare în distanță: | |||
| precizia de măsurare: | |||
| lățimea diagramei de directivitate: | 4,5° | 52° | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |||
| viteza de rotire a antenei: | 4,5 … 5 min⁻¹ | ||
| MTBCF: | |||
| MTTR: | |||
Tipul 267
Radarul de tip 267 utilizat pe submarinele britanice era un radar aerian care funcționa în banda VHF cuplat cu un radar de recunoaștere maritimă care funcționa în banda X. Doar una dintre aceste benzi de frecvență putea fi utilizată în același timp. Ambele sisteme de antene se puteau roti sincron, fie individual, fie simultan.
