Geus-2
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Geus-2
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 200 … 214 MHz
(bande VHF) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2,5 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 90 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 80 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 6 sau 12 min⁻¹ |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
Geus-2
Geus-2 (în chirilică: «Гюйс-2», de la olandezul Geus, o poreclă pentru steagul de la prova unei nave) a fost un radar de bord care funcționa în banda VHF pe navele de croazieră. Acesta a fost conceput pentru a detecta țintele aeriene și de suprafață și pentru a furniza atribuirea țintelor către sistemele de control al focului. Antena a fost montată aproape de vârful catargului. Afișajul era format dintr-un indicator de observare circulară fix și unul la distanță. A existat posibilitatea de căutare pe sectoare și de urmărire a țintelor cu determinarea distanței, a unghiului de curs și a direcției.
Prima unitate operațională a fost desfășurată pe crucișătorul „Molotov” al Flotei Mării Negre în septembrie 1948.
Sursa:
- http://bastion-karpenko.ru/, Copie a pieselor din
M. Lobanov, Dezvoltarea tehnologiei radar sovietice, Armamentul radar al marinei rusești. Culegere de articole Editat de I.I. Tynyankin și V.F. Izmailov. Nauchtehlitizdat 2005, ISBN 5-93728-028-8