P-80 „Altai”
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrare 1: P-80
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 2 060 … 2 690 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 360 km |
| capacitatea de separare în distanță: | 1 000 m |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 1° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 6 or 12 min⁻¹ |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
P-80 „Altai”
P-80 „Altai“ (indicativul rusesc: 1RL-118, chirilic: РЛС П-80 «Алтай», 1РЛ-118) este un radar cu două canale în bandă S pentru recunoaștere aeriană, ghidare a avioanelor de vânătoare și desemnarea țintelor pentru rachete antiaeriene.
Uneori era considerat ca fiind un radar 3D, deoarece una dintre antene era reglabilă electric în unghiul de atac (înclinare), deși numai foarte lent (10 s de la o oprire la alta). Practic, acest lucru era utilizabil doar pentru a scana spațiul aerian în timpul fiecărei rotații cu un unghi de atac ușor diferit. Prin urmare, această stație radar a fost operată ca un radar 2D pur cu mai multe dispozitive de detectare a altitudinii de tip PRV-11 într-o rețea.
Radarul a fost dezvoltat la mijlocul anilor 1950 și a devenit operațional în 1962. Această configurație de antenă a devenit modelul pentru multe alte radare, cum ar fi K-66 sau MR-310/ MR-320. P-80 a fost înlocuit cu ST-68 din 1968.