RAN 3L
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: RAN 3L pe distrugătorul „Luigi Durand de la Penne“ în 1988.
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande L |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 200 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | 70 m, 0,4° |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 6 min⁻¹ |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
RAN 3L
RAN 3L, numit MM/SPS-768 în Marina italiană (MM înseamnă Marina Militare, o nomenclatură similară cu cea a americanilor AN/… ) a fost un radar de avertizare timpurie care opera în banda L, care a fost instalat pe distrugătoarele din clasa De la Penne și pe portavionul „Giuseppe Garibaldi“.
Sistemul este format din emițătoare și receptoare complet coerente și dintr-un procesor digital cu o modulare intrapulse cu cod de fază. Cu excepția ultimului etaj al amplificatorului de putere de înaltă frecvență, acesta este construit în întregime în tehnologia semiconductorilor. Pe reflector poate fi montată o antenă radar secundară cu suprimarea lobului lateral.
Radarul a fost înlocuit cu radarul de recunoaștere aeropurtată 3D cu rază lungă de acțiune RAN-40L.