AN/SPS-39
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/SPS-39 radar aboard the U.S. Navy USS Atlanta, 1964.
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 2 910 … 3 100 MHz
(bande E/F) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 1 850 Hz sau 925 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2 sau 4 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 1 MW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 100 sau 160 NM (≙ 185 sau 296 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 1,1° × 2,25° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 6 sau 15 ture/minut |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/SPS-39
AN/SPS-39 a fost un radar de recunoaștere maritimă 3D aeropurtat care funcționa în banda E/F cu o antenă cilindrică parabolică iluminată de un sistem de radiatoare alimentate în serie. Diferențele de fază în alimentare au dus la o baleiere a fasciculului în funcție de frecvență în unghiul de elevație, care nu a necesitat piese mecanice în mișcare.
Primul prototip a fost prezentat în ianuarie 1960. Mai multe modernizări, inclusiv o nouă antenă sub formă de rețea plană, precum și stabilizarea electronică a mișcărilor de ruliu și de cădere a navei în locul stabilizării mecanice a plăcii rotative a antenei, au dus la denumirea AN/SPS-52 câțiva ani mai târziu.
