S 239
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrare 1: S 239
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3 000 MHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 160 … 550 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | > 900 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 110 NM (≙ 200 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare a înălțimii: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
S 239
S 239 oferit de compania Marconi a fost un radioaltimetru cu rază lungă de acțiune, care funcționa în banda S și avea o putere de emisie mare. Radarul era destinat funcționării staționare și urma să fie cuplat cu un radar de recunoaștere cu rază lungă de acțiune. Antena a fost montată pe acoperișul unei căsuțe, în care se aflau transmițătorul, receptorul și câteva echipamente suplimentare.
Antena a constat dintr-un reflector parabolic montat pe verticală, cu o alimentare liniară prin intermediul unui ghid de undă cu fante. Acesta a format un diagrama de radiație a antenei cu o formă similară cu cea a unei cozi de castor, cu un unghi vertical de 1° și un unghi orizontal de 5°. Antena a „dat din cap“ de aproximativ 10 ori pe minut, înclinându-se într-un unghi de la -1° la 25° (în raport cu linia orizontului).
Acest radar a fost asamblat din subansamblele existente ale altor radare, dar nu a fost utilizat pe scară largă. În cadrul Forțelor Aeriene Suedeze, acest radar a primit numele de PH-13.