www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ATCR-2

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrare 1: ATCR-2

Ilustrare 1: ATCR-2 Antenna

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 1 250 MHz … 1 350 MHz
(bande L)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: triple staggered
durata impulsului de sondaj (τ):
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 2 MW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 300 km
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: 1,25°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

ATCR-2

ATCR-2 (Air Traffic Control Radar) a fost un radar de control al traficului aerian care funcționa în banda L atât pentru controlul pe rută, cât și pentru controlul zonei terminale. Versiunea de bază ATCR-2 a fost deja dezvoltată la începutul anilor 1960. În mod normal, era produsă cu două canale care funcționau simultan pe două frecvențe (diversitate de frecvență). Antena avea deja două modele de antenă diferite (fascicul înalt și fascicul jos) pentru a reduce influența țintelor fixe fără a degrada limita inferioară a razei de detecție. În ghidul de undă al radiatorului a fost încorporat un comutator, care putea trece de la polarizare liniară la polarizare circulară pentru a reduce influența zonelor ploioase.

Versiunea ulterioară ATCR-2T („Tranzistorizată“) a avut un receptor îmbunătățit, un integrator video digital și un sistem digital revoluționar de suprimare a țintelor fixe cu întârziere dublă. Când această versiune a primit și un preamplificator RF parametric cu zgomot redus, a fost atribuită denumirea ATCR-2TI (Improved”).

Aproximativ 20 de radare de acest tip au fost construite și utilizate în Italia, Marea Britanie, Elveția, Norvegia, Suedia, Africa de Sud și India până la începutul anilor '70 și parțial în anii '80. Radarul ATCR-2T a fost denumit PS-810 în cadrul Forțelor Aeriene Regale Suedeze.