OAR M-61
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: OAR M-61
Producător:Rudi Čajavec A.C,
Banja Luka, BIH
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande S |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 200 … 900 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 1 MW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 180 km |
| capacitatea de separare în distanță: | 300 m |
| precizia de măsurare: | 100 m; 1° |
| lățimea diagramei de directivitate: | 1,3° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
OAR M-61
OAR M-61 „Fruška Gora” (de la Osmatračko-Akvizicijski Radar, în portugheză: Radar de recunoaștere și alocare a țintelor) a fost un radar al fostei Republici Socialiste Iugoslavia, care funcționa probabil în banda S. Producătorul a fost compania „Rudi Čajavec“ din Banja Luka (numită după un partizan iugoslav), situată în prezent în Bosnia și Herțegovina. Iugoslavia a obținut licențele de la compania franceză Thomson în 1958. Producția în serie a început în 1961. Radarul a fost utilizat de forțele armate iugoslave în apărarea de coastă și în apărarea aeriană, de exemplu, ca radar de alocare a țintelor pentru complexul de rachete antiaeriene S-75 (denumire NATO: SA-2 „Guideline“).
Antena are un unghi de fascicul vertical foarte mare, de 50°, și formează o diagramă pătrată cosecantă. Radarul este montat pe un camion cu patru roți (cu tracțiune integrală și o sarcină utilă de 13 tone) de tip FAP-13 „Njuškaš“ din producția sârbă.
