AN/FPS-23
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: AN/FPS-23, aflat într-o poziție centrală, transmite în două direcții diferite.
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 475 … 525 MHz
(bande UHF) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | 1 kW |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/FPS-23
AN/FPS-23, denumit „Fluttar“ (de la: flutter radar) din cauza ecranului său flutter, era un radar bistatic care funcționa în banda UHF. Acesta a fost distribuit în poziții de emisie și recepție la o distanță de aproximativ 80 km (50 mile). AN/FPS-23 era un radar cu unde continue care funcționa ca radar de barieră, folosind în principal efectul Doppler pentru a detecta aeronavele care pătrundeau pe traseul dintre transmițător (AN/FPT-4) și receptor (AN/FPR-2).
AN/FPS-23 a fost utilizat pentru a reduce limita inferioară a supravegherii radar între AN/FPS-19 în linia DEW din America de Nord. Cu toate acestea, a avut o valoare redusă din cauza numeroaselor alarme false.
Prima utilizare a AN/FPS-23 a avut loc în jurul anului 1955 pe vechea linie canadiană „Mid Canada Line“, precursoarea liniei DEW de mai târziu. Aceste radare au fost scoase din uz spre sfârșitul anului 1963.
