www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ASR 5

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: ASR 5

Ilustrație 1: ASR 5 on airport in Miramar (California, USA) in 1972

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 2 700 … 2 900 MHz
(bande S)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 710 … 1 200 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 0,833 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 425 kW
puterea medie: 380 W
distanţa maximă fără ambiguităţi: 60 NM (≙ 111 km)
capacitatea de separare în distanță: 187 m
precizia de măsurare: ± 2%
lățimea diagramei de directivitate: 1,5°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei: 15 ture/minut
MTBCF:
MTTR:

ASR 5

ASR 5 era un radar de supraveghere de aeroport cu modulație de impulsuri care funcționa în banda S. Radarul a folosit o antenă cu un reflector parabolic de 5,18 m lățime și un câștig de antenă de 34 dB. Antena a format un caracteristică tip „evantai” care acoperă unghiuri de elevație de la -3° la +30°. Polarizarea a putut fi comutată de la polarizare liniară verticală la polarizare circulară.

În 1973, antena a fost modificată și a primit un radiator cu corn suplimentar, care a fost folosit doar pentru recepție. Acesta a fost utilizat pentru o mai bună suprimare a țintelor fixe de aproape și, în același timp, pentru o mai bună recepție la distanță.

În anii șaizeci și șaptezeci, ASR 5 a fost utilizat pe multe aerodromuri. La începutul anilor ’90, acestea au fost înlocuite în mare parte de ASR-9.

ASR 5 a fost, de asemenea, utilizat pe aerodromurile militare sub denumirea AN/FPN-47. Echipamentul transmițătorului și al receptorului erau identice, dar au fost folosite obiective diferite. AN/FPN-47 folosea dispozitivele de indicatoare OA-4754/FPN-47, în timp ce versiunea civilă folosea indicatoarele AN/CPN-18. La aerodromul Miramar din California (figura 1), ambele seturi de dispozitive de indicare erau chiar conectate, deoarece aerodromul era folosit parțial în scopuri militare de către Școala de arme de vânătoare a Marinei Statelor Unite.

Sursa: