PRV-10 “Rock Cake”
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Model foto PRV-10
(Fotografie realizată prin amabilitatea Muzeului de Istorie Militară al Forțelor Armate Germane din Dresden).
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bandă E |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2,7 … 3,2 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 1,8 … 2 MW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 300 km |
| capacitatea de separare în distanță: | 3 km |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | β= 3° … 5°; ε= 1° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
PRV-10 “Rock Cake”
PRV-10 „Konus“ (indicativul rusesc: 1RL12; chirilic: 1РЛ12 «Конус»; denumire NATO: „Rock Cake“; numele este o abreviere de la „podvizhnyy radiovysotomer“, chirilic: «Подвижный РадиоВысотомер», ПРВ). PRV-10 a fost primul radioaltimetru de producție sovietică dezvoltat într-o versiune mobilă bazată pe altimetrul prototipului radar Topol-2. În calitatea sa de radioaltimetru, a fost conceput ca dispozitiv auxiliar pentru diferite stații radar de recunoaștere. Altitudinea maximă de zbor măsurabilă a fost de 34 000 m.
În 1956 a fost pus în funcțiune în fostele țări ale Pactului de la Varșovia, iar în 1957 a fost modernizat pentru a putea fi utilizat în sectorul de operațiuni. După modernizarea la PRV-10M, aspectul reflectorului de antenă s-a schimbat oarecum. Cea mai mare slăbiciune a PRV-10 a fost lipsa imunității la interferențe. A fost probabil în serviciu până în 1975 și a fost înlocuit cu PRV-11.