P-15
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 830 … 882 МHz |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | 3 … 4 ms |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 500 … 680 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 270 … 390 kW |
| puterea medie: | 270 W |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 200 km |
| capacitatea de separare în distanță: | 300 m |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | 8° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | > 15 |
| viteza de rotire a antenei: | 6 ture/minut |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
P-15
P-15 (indicativul NATO: „Flat Face A”) este un radar special conceput pentru avioanele care zboară la joasă înălțime. A fost inclusă în armamentul forțelor armate sovietice în 1956. Există mai multe replici, fiecare cu o denumire diferită: 1RL13 și 1RL114. Numele de cod rusești erau „Tropa“ («Тропа»), „Dozor“ («Дозор») și „Dshigit“ («Джигит»).
P-15 a fost un radar care putea fi amplasat rapid (timp de instalare: 10 minute!) și a fost utilizat ca un dispozitiv mobil de umplere a golurilor. Planurile antenei pot fi alimentate în fază și antifază pentru a schimba modelul direcțional. Cu toate acestea, această stație radar nu a atins practic nicio țintă care zbura la o înălțime mai mare de aproximativ 5 km.
Ca echipament suplimentar, această unitate radar a primit o antenă specială pe un catarg de până la 50 m înălțime, cu denumirea AMU-30 sau AMU-50 (numărul corespunde înălțimii catargului). Acest lucru a redus din nou înălțimea maximă a domeniului de detecție, dar modelul antenei a fost mai apropiat de sol, astfel încât stația a putut localiza și aeronavele care zburau foarte jos. Această configurație a primit numele de cod NATO „Squad Eye”. (Până în prezent, unele surse sunt încă convinse că este vorba de două radare diferite).
