H2S “Rotterdam”- Radar
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Un radome ascunde antena de H2S într-un bombardier Halifax (Sursa: Guvernul britanic).
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3,3 GHz |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 50 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 80 km |
| capacitatea de separare în distanță: | 300 m |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 60 min⁻¹ |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
H2S “Rotterdam”- Radar
H2S („Rotterdam - Radar“) este un radar britanic aeropurtat cu antenă rotativă (cu numele de cod „Home Sweet Home“). Acesta utilizează un magnetron care generează o putere de impuls de 50 kW la o lungime de undă de λ= 9,1 cm. Antena sa parabolică este polarizată orizontal și se rotește cu 60 de rotații pe minut. Imaginea panoramică este afișată cu ajutorul unui tub catodic. În octombrie 1941 a fost efectuat un zbor de testare cu un prototip, care a produs o imagine evaluabilă a orașului Southampton.
În august 1942, radarul era gata de producție și s-a ordonat instalarea rapidă a acestuia pe bombardiere. În noaptea de 30-31 ianuarie 1943, bombardierele cu acest dispozitiv au fost folosite ca cercetași pentru atacul asupra Hamburgului.