SC
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Radarul SC-2 de pe nava de război americană Niobrara (AO-72).
Producător:General Electric
| Date tehnico-tactice | ||
|---|---|---|
| SC, SC-1 | SC-2, SC-3 | |
| frecvența de lucru: | 220 MHz
(bande VHF) |
200 MHz
(bande VHF) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | ||
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 60 Hz | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 5 µs | 4 µs |
| timpul de recepţie: | ||
| timpul mort: | ||
| puterea în impuls: | 100 kW | 200 kW |
| puterea medie: | ||
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 30 mi (≙ 48 km) |
75 mi (≙ 120 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | 550 m | 460 m |
| precizia de măsurare: | ±180 m, ±5° | ±90 m, ±3° |
| lățimea diagramei de directivitate: | 25° | 10° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | ||
| viteza de rotire a antenei: | (manually) | 5 ture/minut |
| MTBCF: | ||
| MTTR: | ||
SC
SC a fost un radar de recunoaștere american din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, folosit în principal în Pacific. A fost folosit pe distrugătoare și pe nave mai mari pentru a recunoaște aeronavele și navele și pentru a ghida interceptorii.
Radarul SC original a fost echipat cu o antenă formată din patru rânduri de câte trei dipoli fiecare, dispuse în fața unui reflector cu rețea comună de 2,6 × 2,1 metri. SC-2 a folosit două rânduri de șase dipoli, fiecare în fața unui reflector de 4,6 × 1,4 m. Radarul SC era capabil să localizeze un bombardier mediu la o altitudine de 300 m de la o distanță de 30 de mile marine (≙ 48 km). Începând cu radarul SC-1, această distanță a fost mărită la 75 de mile nautice (≙ 120 km). Precizia localizării s-a îmbunătățit considerabil și în versiunile următoare. Radarele SC și SC-1 au folosit doar un indicator tip A, iar SC-2 și SC-3 au primit, de asemenea, un indicator tip PPI. Toate versiunile au funcționat cu o busolă giroscopică pentru a permite o vizualizare a „nordului adevărat“. Rotația celor două versiuni mai vechi se făcea tot cu o manivelă manuală.
Identificarea prietenului și a dușmanului a fost posibilă datorită antenei IFF amplasate în partea superioară a antenei principale. Radarul secundar folosea standardul IFF Mark IV.
Galerie foto de la SC
Ilustrație 2: Radarul SC