AN/CPS-6
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: AN/CPS-6B

General Electric
Date tehnico-tactice | |
---|---|
frecvența de lucru: | 2 700 … 3 019 MHz
(bande S) |
perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 600 Hz or 300 Hz |
durata impulsului de sondaj (τ): | 1 µs or 2 µs |
timpul de recepţie: | |
timpul mort: | |
puterea în impuls: | 5 × 900 kW |
puterea medie: | |
distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
capacitatea de separare în distanță: | |
precizia de măsurare: | 0,5° |
lățimea diagramei de directivitate: | 1° |
numărul de impulsuri recepţionate: | |
viteza de rotire a antenei: | 2 … 15 min⁻¹ |
MTBCF: | |
MTTR: |
AN/CPS-6
AN/CPS-6 a fost un radar cu rază medie de acțiune utilizat ca radar combinat omnidirecțional și de căutare la mare altitudine. Tehnica radar a funcționat în banda S. Datorită poziției în „V” a celor două antene, radarul putea determina distanța, unghiul lateral și unghiul de elevație al unei ținte. Capacitatea de a estima altitudinea țintei fără a fi nevoie să se folosească un radioaltimetru special a făcut ca AN/CPS-6 să fie foarte util în zonele cu trafic aerian foarte ridicat.
AN/CPS-6 a fost dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către Laboratorul de radiații al MIT. Primele unități au fost produse la jumătatea anului 1945. General Electric a produs modelul A și ulterior modelul B la Syracuse, în statul New York, care a devenit ulterior sediul central al Martin-Marietta și apoi al Lockheed-Martin. În cadrul radarului, 5 emițătoare funcționau pe frecvențe diferite. Pentru operare era necesar un echipaj de 25 de persoane. Un radar a necesitat un total de 85 de camioane pentru livrare sau relocare. Forțele aeriene americane au eliminat treptat acest tip de radar între 1957 și 1959.
AN/FPS-10
Radarul AN/FPS-10 este similar ca design cu radarul AN/CPS-6B și are aceleași specificații tehnice. Singura diferență între radare este numărul și tipul de dispozitive de observare. De exemplu, AN/FPS-10 nu are unități de indicatoare de tip B. Paisprezece dintre aceste unități au lucrat într-o primă rețea de calculatoare.
Sursa:
- Military Standardisation Handbook TM 11-487C-1/MIL-HDBK-162A, Volume 1, p. 31, p. 99