Avia-D/Koren
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Imaginea 1: Avia-D/Koren, fost la Berlin-Schönefeld
(52° 21' 2.92" N 13° 32' 14.629" E)
© 1996 DFS Deutsche Flugsicherung, H.-J. Koch

Imaginea 1: Avia-D/Koren, fost la Berlin-Schönefeld
(52° 21' 2.92" N 13° 32' 14.629" E)
© 1996 DFS Deutsche Flugsicherung, H.-J. Koch
Date tehnico-tactice | |
---|---|
frecvența de lucru: | 1 310 și 1 346 MHz
(benzile de frecvenţă L) |
perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | ≈ 1 kHz (gradată de 5 ori) |
durata impulsului de sondaj (τ): | 1,2 µs |
timpul de recepţie: | |
timpul mort: | |
puterea în impuls: | 800 kW |
puterea medie: | 900 W |
distanţa maximă fără ambiguităţi: | 200 km |
capacitatea de separare în distanță: | 300 m |
precizia de măsurare: | 1°; 1% |
lățimea diagramei de directivitate: | 1,3° |
numărul de impulsuri recepţionate: | |
viteza de rotire a antenei: | 10 sau 15 ture/minut |
MTBCF: | |
MTTR: |
Avia-D/Koren
Avia-D/Koren a fost un radar de rută și de aerodrom în bandă L construit în cadrul fostului CAER cu participarea fostei Uniuni Sovietice, a RDG și a Poloniei. Radarul principal era un radar multifrecvență construit de Unitra și PIT (ambele din Polonia). Radarul secundar provenea din fosta Uniune Sovietică și se numea „Koren“ (chirilic: « Корень », în limba română: Rădăcină). Dispozitivele de observare și stațiile de lucru ale controlorilor de trafic aerian au fost fabricate în fosta RDG.
Prima instalație a avut loc în 1976 pe aerodromul Berlin-Schönefeld, în apropiere de satul Rotberg. În 1986, radarul a fost modernizat. Acesta a rămas operațional până în 1998.
Avia-D a fost alcătuit din patru ansambluri principale: ansamblul antenei, ansamblul transmițător, ansamblul receptor cu dispozitivele de vizionare și sursa de alimentare. Antena cu placa turnantă și cele două motoare de acționare a fost montată pe un turn de oțel cu înălțimea aproximativă de 20 m. Reflectorul parabolic avea înălțimea antenei. Reflectorul parabolic avea o dimensiune de aproximativ 12 · 4 metri. Transmițătorul folosea doi magnetroni pentru a genera impulsuri de înaltă frecvență. Precizia măsurării poziției este dată ca fiind de 1° în unghiul lateral și aproximativ 1% din scara ecranului utilizat.[1]
Galerie foto Avia-D/Koren

Imaginea 2: Unitatea de afișare vizuală WPS-10 din producția RDG, expusă în Muzeul Aviației din Cracovia.
© Comtourist 2010-2014
Sursa: