AN/TPS-1E
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 1 220 … 1 350 MHz |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 360 … 380 … 400 Hz |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 2,7 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 500 kW |
| puterea medie: | 500 W |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 300 km |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare a înălțimii: | Range: ±(3% + 1 NM) Azimuth:±1° |
| lățimea diagramei de directivitate: | 3,4° … 4° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | 1 … 15 ture/minut |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/TPS-1E
AN/TPS-1E a fost un radar de recunoaștere ușor și transportabil dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru avertizarea timpurie a atacurilor aeriene inamice. Aceste radare erau destinate supravegherii aeriene cu rază mică și medie de acțiune. Acestea au fost folosite pentru a umple golurile din acoperirea radar și au fost folosite ca radare de desemnare a țintelor pentru apărarea aeriană (de exemplu, pentru NIKE Hercules). Aceste radare au fost utilizate la nivel internațional până în anii 1990, adesea împreună cu detectorul de altitudine AN/TPS-10.
Transmițătorul folosea un magnetron 5J26 și un tiratron 5C22 în modulator.
AN/TPS-1E a fost dezvoltat inițial de Bell Telephone Laboratories, produs ulterior de Western Electric (în prezent parte a Lockheed Martin). Producția sub licență pentru Europa a fost realizată ulterior în Italia de către Microlambda (în prezent Leonardo) și a fost exportată până în Finlanda, printre alte țări.[1]
Sursa:
- Galati Gaspare: ''100 Years of Radar'' Springer Verlag, 1st ed. 2016 (28. September 2015), ISBN 978-3-319-00583-6, S.205 (online preview)