www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/TPS-1E

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Imaginea 1: Vehiculul cu antenă AN/TPS-1E
(Prin amabilitatea lui Manfred Pahlkötter)

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 1 220 … 1 350 MHz
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 360 … 380 … 400 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 2,7 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 500 kW
puterea medie: 500 W
distanţa maximă fără ambiguităţi: 300 km
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare: Range: ±(3% + 1 NM)
Azimuth:±1°
lățimea diagramei de directivitate: 3,4° … 4°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei: 1 … 15 ture/minut
MTBCF:
MTTR:

AN/TPS-1E

AN/TPS-1E a fost un radar de recunoaștere ușor și transportabil dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru avertizarea timpurie a atacurilor aeriene inamice. Aceste radare erau destinate supravegherii aeriene cu rază mică și medie de acțiune. Acestea au fost folosite pentru a umple golurile din acoperirea radar și au fost folosite ca radare de desemnare a țintelor pentru apărarea aeriană (de exemplu, pentru NIKE Hercules). Aceste radare au fost utilizate la nivel internațional până în anii 1990, adesea împreună cu detectorul de altitudine AN/TPS-10.

Transmițătorul folosea un magnetron 5J26 și un tiratron 5C22 în modulator.

AN/TPS-1E a fost dezvoltat inițial de Bell Telephone Laboratories, produs ulterior de Western Electric (în prezent parte a Lockheed Martin). Producția sub licență pentru Europa a fost realizată ulterior în Italia de către Microlambda (în prezent Leonardo) și a fost exportată până în Finlanda, printre alte țări.[1]

Sursa:

  1. Galati Gaspare: ’’100 Years of Radar’’ Springer Verlag, 1st ed. 2016 (28. September 2015), ISBN 978-3-319-00583-6, S.205 (online preview)