SCR-268
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: SCR-268

U.S. Army Signal Corps
Date tehnico-tactice | |
---|---|
frecvența de lucru: | 205 MHz
(bande VHF) |
perioadă de repetiţie a impulsurilor: | 244 µs |
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | 4 098 Hz |
durata impulsului de sondaj (τ): | 6 ±3 µs |
timpul de recepţie: | |
timpul mort: | |
puterea în impuls: | 75 kW |
puterea medie: | |
distanţa maximă fără ambiguităţi: | 22 mi (≙ 36 km) |
capacitatea de separare în distanță: | |
precizia de măsurare: | ±183 m, ±1° |
lățimea diagramei de directivitate: | 12° |
numărul de impulsuri recepţionate: | |
viteza de rotire a antenei: | |
MTBCF: | |
MTTR: |
SCR-268
SCR-268 era un radar care funcționa în banda VHF pentru atribuirea țintelor pentru tunurile antiaeriene și pentru alinierea proiectoarelor antiaeriene. La început, precizia ghidării țintelor nu era încă atinsă și a trebuit să se folosească proiectoare antiaeriene. Mai târziu, cu ajutorul unui sistem minim de detectare a direcției, s-a obținut o precizie cu care tunurile puteau fi ghidate direct. A fost primul radar pentru armata americană și a fost folosit între mai 1938 și jumătatea anului 1944. Producția în serie (39 de unități din 1941) a fost realizată de Western Electronics.
Transmițătorul era un oscilator acordat autooscilant cu 16 triode într-un circuit inelar. Antena de emisie a constat dintr-o rețea de dipoli 4 × 4 în fața unui reflector pătrat plat. Antena de recepție pentru planul vertical a constat dintr-o rețea de dipoli 2 × 6 montată chiar lângă antena de emisie. Antena de recepție pentru planul orizontal a constat dintr-o matrice de dipoli 6 × 4 montată pe o bară de cealaltă parte a antenei. Rândurile individuale de radiatoare pot fi alimentate în fază (pentru căutarea țintei) sau în opoziție de fază (pentru găsirea mai precisă a direcției minime). Procedeul a fost numit „schimbarea lobului“ („Lobe-Switching“). Vizoarele erau indicatoarele tip A cu o deschidere mare de ecranare a luminii (manșetă asemănătoare cu cea a ochelarilor de scafandru).
Surse:
- Harry M.Davis, The Signal Corps Development of U.S. Army Radar Equipment, Part II, 1945, pp.96-97
- The SCR-268 Radar, Electronics magazine, September 1945. A detailed description of the system.
- Gaspare Galati, 100 Years of Radar, Springer, 2015, ISBN 978-3-319-00584-3, pp.73-74