www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Lichtenstein Radar

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Dispozitivele de observare „Lichtenstein- B“

Imaginea 1: Dispozitivele de observare „Lichtenstein- B“

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 90 MHz
perioadă de repetiţie a impulsurilor: 1,1 ms
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 900 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 1 … 1,25 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 2,5 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 8 km
capacitatea de separare în distanță: 200 m
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate:
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

Lichtenstein Radar

Radarul „Lichtenstein- SN 2 -Gerät“ (FunkGerät 220, FuG 220) a fost utilizat pentru a se apropia de ținte. Măsurătorile puteau fi efectuate în funcție de distanță, altitudine și poziție laterală, care erau afișate pe două (ulterior trei) tuburi cu fascicule de electroni. Au existat două versiuni de antene: o antenă de suprafață exterioară și o antenă de cabină. Raza maximă de acțiune era de 5 (ulterior 6) kilometri. Precizia de orientare a fost de aproximativ 3° în unghiul lateral și de elevație. Poziția ar putea fi luată prin rotirea electronică a modelului de antenă. Un așa-numit comutator de pâlpâire a comutat o linie de bypass în linia de alimentare a antenei la fiecare 25 Hz și a alimentat antenele în opoziție de fază. Ambele semnale video s-au suprapus în timp pe ecran. În cazul în care caracterul țintă era afișat mare și fără pâlpâiri, adică semnalul antifazic era la minim, atunci ținta se afla exact în mijloc.

Alte versiuni au fost „Lichtenstein-B“ (FuG 202) și „Lichtenstein-C1“ (FuG 225), cu trei tuburi cu fascicule de electroni și o antenă mare și grea de tip „coarne de cerb“, precum și „Lichtenstein-S“ (FuG 213), experimentală, cu o putere de impuls de 30-40 kW la o frecvență de transmisie de 150 MHz. Distanța de acțiune a "Lichtenstein-S" era de aproximativ 30 km.

Unitatea de observare cu trei tuburi cu fascicul de electroni avea un J-scop pentru determinarea distanței la o scară de 8 km și două A-scoape pentru afișarea unghiurilor laterale și de elevație.

Alte versiuni, de exemplu „Lichtenstein BAUER“ FuG 214, au fost, de asemenea, utilizate ca dispozitiv de avertizare cu emisie din spate pentru a detecta avioanele de luptă inamice care veneau din spate. În acest scop, sub aripi au fost montate antene Yagi scurte cu 4 elemente, antena de recepție în dreapta, iar antena de emisie în stânga.

Antenele radarelor FuG 212 și FuG 220b au conferit avionului german de luptă pe timp de noapte Bf 110 G (aici ca avion de pradă britanic) aspectul său caracteristic.

Sincronizatorul a generat impulsuri puternice cu o durată de aproximativ 1 µs din oscilația sinusoidală de 900 Hz prin intermediul mai multor amplificatoare și limitatoare cuplate la transformator. Transmițătorul în modul push-pull a fost modulat cu acest impuls. Receptorul este un receptor superheterodinic și era echipat cu nouă tuburi. Lățimea de bandă a fost de aproximativ 1,2 MHz. Frecvența oscilatorului ar putea fi reglat cu un circuit servo.

Controlul tubului de imagine conținea un circuit oscilant acordat la 75 kHz. În timpul perioadei de deviere, au fost efectuate șase oscilații, care au produs șase puncte luminoase pe ecran ca marcaje de 2 km. Întrerupătorul de pâlpâire a fost comutat de un motor la o frecvență de 25 Hz. Acesta poate fi activat de un comutator de antenă acționat manual (care nu este prezentat în schema bloc) în unghiul lateral sau în unghiul de elevație.

Galerie foto a radarului Lichtenstein
Peilung mit dem „Flimmerschalter”
Imaginea 2: Animație: Rulmentul cu
„Flimmerschalter“ (comutatorul de pâlpâire)
Nachtjäger
	(faceţi click pentru mărire: 1200·798px = 97 kByte)
Imaginea 3: Luptător de noapte Bf 110 G

	(faceţi click pentru mărire: 1120·780px = 97 kByte)
Imaginea 4: Schema bloc a radarului Lichtenstein SN2