www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

SIR-C/X-SAR

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Antena SIR-C/X-SAR pe orbită (© 1994 NASA)

Ilustrație 1: Antena SIR-C/X-SAR pe orbită (© 1994 NASA)

Ilustrație 1: Antena SIR-C/X-SAR pe orbită (© 1994 NASA)

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: L C X
Lungime de undă: 0,235 m 0,088 m 0,031 m
Polarizare: VV, HH, VH, HV VV
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 1395 … 1736 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 33,8; 16,9; 8,5 µs   40 µs
puterea în impuls:
puterea medie:
Lățimea de bandă a impulsului: 10, 20 și 40 MHz;
capacitatea de separare în distanță (across-track): 3,7 m 3,7 m 6,9 m
Interferograma along track: 5,8 m 5,8 m 6,15 m
Interferograma across track: 54 m 54 m 30 m
Interferograma slant range resolution: ≈ 17 m ≈ 17 m ≈ 20 m
Interferograma ground resolution: ≈ 22 m ≈ 22 m ≈ 28 m
Orbită: 225 km
Unghi de incidență: 17° … 63°
Lățimea brazdei iluminate de radar 15 … 90 km15 … 40 km
Viteza platformei: 7255 m/sec
Período orbital:

SIR-C/X-SAR

SIR-C/X-SAR este acronimul pentru Spaceborne Imaging Radar- C/X-band Synthetic Aperture Radar. SIR-C/X-SAR este un radar imagistic care a orbitat în jurul Pământului la bordul navetei spațiale „Endeavour“ între 9 și 20 aprilie 1994 și între 30 septembrie și 11 octombrie 1994. Altitudinea de zbor a fost de 215 km pe o orbită circulară cu o înclinație de 57°. Radarul funcționa pe trei frecvențe de emisie în paralel, cu polarizare diferită, și oferea o varietate de posibilități de observare a suprafeței Pământului.

SIR-C/X-SAR, format din ansamblul antenei radar și modulele de emisie și recepție asociate, a fost amplasat în compartimentul de marfă al navetei spațiale. Imaginile achiziționate simultan în benzile L și X au ajutat oamenii de știință să studieze unele procese de mediu, cum ar fi distrugerea pădurii tropicale amazoniene, extinderea spre sud a deșertului Sahara și reținerea umidității solului în vestul mijlociu al Statelor Unite.

SIR-C/X-SAR a fost un proiect comun al Administrației Naționale Aeronautice și Spațiale (NASA), al Agenției Spațiale Germane (DARA), în prezent parte a Centrului Aerospațial German (DLR), și al Agenției Spațiale Italiene Agenzia Spaziale Italiana (ASI). A fost un pas important în seria de observații radar prin satelit, începând cu SEASAT în 1978, continuată de SIR-A (1981) și SIR-B (1984) și de sateliții europeni ERS-1 și ERS-2. Este un predecesor direct al programului de cercetare al NASA privind Sistemul de observare a Pământului (EOS).

Structura antenei SIR-C/X-SAR constă din trei antene diferite, una în banda L, una în banda C și a treia în banda X. Antenele din benzile L și C constau din elemente radiante decalate cu 90° și pot astfel să transmită și să recepționeze în polarizare liniară orizontală și verticală.

Cu o greutate de 10,5 tone și o lungime de 12 · 4 m, antena este cel mai mare și cel mai greu dispozitiv fabricat vreodată de Jet Propulsion Laboratory din California. Componentele electronice au fost comandate de NASA în cooperare cu Ball Communication Systems Division și permit măsurători cu polarizare diferită cu antene în banda L și C. Ambele antene sunt antene active de tip phased array care permit direcționarea electronică a fasciculului și fiecare dintre ele este formată din trei sub-rețele cu patru subcâmpuri fiecare. Fiecare rețea de antene este formată dintr-un număr de radiatoare dispuse transversal în tehnica stripline, care au fost alimentate de o rețea de alimentare separată pentru diferitele direcții de polarizare.

Modelul antenei a fost format din sute de module semiconductoare mici cu putere de emisie mai mică, care au fost amplasate pe suprafața antenei radar. O diferență de fază reglată între aceste radiatoare a permis o rotire electronică de ±23° în jurul unghiului mecanic nominal de 40° de la nadir.

SIR-C era un radar polarimetric și transmitea cu polarizare orizontală și verticală liniară alternativă. Semnalele de ecou de la aceste impulsuri de transmisie au fost procesate în două receptoare separate. Astfel, SIR-C a permis prelucrarea a până la patru combinații diferite ale acestei polarizări cu polarizarea încrucișată corespunzătoare: HH (orizontal transmis, orizontal recepționat), VV (vertical transmis, vertical recepționat), HV și VH; precum și pentru a crea imagini cu diferite diferențe de fază de la aceste polarizări. Din această matrice de date cu polarizări diferite, se pot crea diferite imagini interferometrice la sol. Datele polarimetrice au furnizat informații mai detaliate despre structura geometrică a suprafeței Pământului, despre vegetația sa, precum și despre neregulile subsolului decât simplele imagini cu luminozitate modulată.

Radarul X-SAR a fost fabricat de Dornier în colaborare cu Alenia și a funcționat pe o singură frecvență. Antena în bandă X constă într-un radiator cu fantă în ghid de undă. Acesta a fost rotit mecanic pentru a fi îndreptat spre un punct de pe suprafața Pământului.

Sursa: