AN/APQ-181
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrare 1: AN/APQ-181
(© 2012 Raytheon)
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | bande Ku |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare a înălțimii: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/APQ-181
AN/APQ-181 este un sistem radar multimodal care funcționează în banda Ku cu identificare a țintelor prin GPS. Radarul are 21 de moduri separate pentru urmărirea terenului și evitarea coliziunii cu terenul, actualizări ale sistemului de navigație, căutarea, urmărirea, identificarea și achiziția țintelor, precum și atribuirea țintelor sistemului de arme. Este un sistem modular complet redundant, care utilizează două radare separate și două antene active de tip phased array răcite cu lichid. APQ-181 este proiectat pentru bombardierul invizibil Northrop Grumman B-2 Spirit.
Radarul utilizează moduri software sofisticate și tehnici avansate de probabilitate redusă de interceptare (LPI) pentru a se potrivi cu caracteristicile stealth ale aeronavei. Antenele, care se potrivesc cu scândurile exterioare ale aeronavei, sunt amplasate sub marginile aripilor din față și acoperite cu o placă dielectrică invizibilă care permite funcționarea normală, împiedicând în același timp antenele să reflecte impulsuri radar străine. Transmițătorul radar este de tip amplificator și utilizează un tub cu undă progresivă de mare putere, răcit cu lichid și controlat de o rețea.
Radarul a fost dezvoltat de Hughes Aircraft (în prezent Raytheon) la începutul anilor 1980. Prototipul radarului a zburat pentru prima dată în 1987, iar primele radare au fost livrate la începutul anilor 1990. În noiembrie 2002, Raytheon a primit un contract pentru dezvoltarea unei noi antene active pentru radarul B-2, pentru a evita interferențele cu sistemele de sateliți comerciali lansate după 2007. Testele de zbor cu radarul modernizat au început în octombrie 2007 și au continuat până în 2008. Instalarea noii antene pe flota B-2 a fost finalizată în 2014.