AN/FPS-118
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Figura 1: AN/FPS-118, antena tipică a emițătorului cu dipoli de bandă largă ușor răsuciți.
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 5 … 28 MHz
(bande HF) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | |
| capacitatea de separare în distanță: | 1 800 NM (≙ 3 333 km) |
| precizia de măsurare a înălțimii: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | Tx: 7.5°; Rx: 2.5° |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
AN/FPS-118
AN/FPS-118 a fost un radar bistatic american de avertizare timpurie care funcționa pe șase benzi de frecvență în banda HF. Fiind un radar de tip OTH-B (over-the-horizon), putea localiza ținte care zburau la joasă înălțime folosind metodele unui radar FMCW. Radarul a fost dezvoltat în anii 1970 și 1980 și a oferit un mijloc de recunoaștere cu rază extrem de lungă de acțiune a apropierilor la toate altitudinile de Statele Unite continentale. Fiecare sistem AN/FPS-118 era alcătuit dintr-un post de comandă central, o poziție de emisie și o poziție de recepție. Pozițiile erau suficient de depărtate pentru a nu interfera una cu cealaltă. Sistemul AN/FPS-118 folosea o serie de antene mari de emisie care trimiteau semnale de înaltă frecvență care erau reflectate de ionosferă, apoi reflectate de aeronavă și reflectate înapoi către antene de recepție de dimensiuni similare. Un AN/FPS-118 a acoperit un arc de 60° latitudine la o distanță cuprinsă între 900 și 3 300 km. De exemplu, poziția emițătorului unui AN/FPS-118 a fost în apropiere de Moscow, Maine, SUA (45°09'39.4" N 69°51'17.1" W). Poziția corespunzătoare a receptorului a fost în apropiere de Columbia Falls, Maine, SUA (44°42'33.2" N 67°43'41.5" W). Durata de viață a acestor amplasamente a fost foarte scurtă. Acestea au fost scoase din uz în anii 1990, odată cu sfârșitul Războiului Rece. Toate amplasamentele AN/FPS-118 au fost între timp demontate și proprietățile acestora au fost scoase la vânzare.
