Să construim un receptor superheterodină!
Pentru extragerea informaţiei conţinută de un semnal de înaltă frecvenţă recepţionat, acesta trebuie demodulat. Semnalul recepţionat are o putere foarte slabă, iar dioda demodulatoare are nevoie de un anumit nivel minim al semnalului pentru a putea să funcţioneze. (Un astfel de receptor poate fi utilizat doar pentru recepţia la distanţe mici faţă de emiţătorul de mare putere.)
Din acest motiv se introduce un preamplificator de frecvenţă foarte înaltă, care permite detecţia unor semnale mai slabe, crescând distanţa de recepţie. Pentru a amplifica doar semnalele pe frecvenţa dorită, preamplificatorul are o bandă îngustă de frecvenţă.
Această schemă permite recepţia doar pe o singură frecvenţă. Pentru a înlătura acest neajuns vom face preamplificatorul acordabil, de exemplu prin intermediul unui condensator variabil.
Totuşi avem nevoie de o amplificare mai puternică.
Folosim mai multe amplificatoare, iar pentru acordul simultan în frecvenţă,
reglajul mecanic al condensatoarelor trebuie să fie comun.
Toate amplificatoarele trebuie să fie bine ecranate,
deoarece la frecvenţe înalte orice conductor devine o antenă.
Astfel energia radiată va fi recepţionată încă o dată şi întregul sistem începe să oscileze.
În această situaţie receptorul sensibil devine un emiţător destul de puternic!
Teoretic numărul amplificatoarelor poate fi crescut până când…
… circuitele de acord mecanic nu mai funcţionează şi apare reacţia!
Dacă renunţăm la condendatorii cu reglaj mecanic şi îi înlocuim cu condensatori semireglabili atunci întregul circuit de amplificare poate fi ecranat. Rezultă astfel următorul circuit:
Din păcate avem un receptor foarte sensibil, dar pe o singură frecvenţă.
În continuare vom acorda receptorul nostru sensibil pe o singură frecvenţă şi vom introduce un schimbător de frecvenţă acordabil, a cărui frecvenţă de ieşire este egală cu diferenţa dintre frecvenţa semnalului recepţionat şi cea a unui oscilator local. Frecvenţa de ieşire a schimbătorului de frecvenţă va fi constantă şi pe ea vor fi acordate amplificatoarele…
… Am obţinut astfel receptorul superheterodină!!!
Receptorul superheterodină (numit iniţial „The Supersonic Heterodyne Receiver”) a fost inventat în anul 1918 de Edwin Armstrong.