Cuplorul direcționale
Figura 1: Principiul de realizare a unui cuplor direcționale pe cablu coaxial
Cuplorul direcționale
Cuplorul direcționale este un dispozitiv pasiv care permite transferul de energie electromagnetică dintr-o linie de transmisie în alta. Astfel, o parte din energia unui semnal de frecvenţă foarte înaltă care parcurge o linie de transmisie este transferată la un alt port. Un cuplor direcționale este de obicei realizat din două linii de transmisie paralele, dispuse foarte aproape una de cealaltă pentru a permite transferul de energie. Linia de transmisie prin care circulă normal semnalul este denumită linie principală, iar cealaltă linie cuplată. Cuplorul direcționale are astfel patru porturi: portul de intrare, portul de ieşire (de transmisie), portul cuplat şi portul izolat. După cum se observă şi în figura 1, portul izolat este terminat cu o sarcină echivalentă (de regulă de 50 Ω). Printre cerinţele impuse cuploarelor direcționalee se numără o bandă largă de frecvenţă, o direcționaleitate ridicată şi o bună adaptare de impedanţă la fiecare port în condiţiile în care celelalte porturi sunt terminate cu sarcini echivalente.
Figure 2: Cuplor direcționale
Cuploarele direcționale pot fi reversibile, ceea ce înseamnă că orice port poate fi folosit ca intrare; portul conectat la aceeaşi linie devine port de transmisie, cel vecin port cuplat, iar cel diagonal port izolat. Cuploarele direcționalee sunt folosite în general pentru a obţine informaţii despre semnalul care parcurge o linie de transmisie, fără a întrerupe funcţionarea sistemului. La portul cuplat se poate monta un detector (figura 3) pentru a măsura nivelul semnalului de frecvenţă foarte înaltă din linia principală.
Figura 3: Cuplor direcționale în tehnologie stripline