Codificatoare azimutale
Figura 1: Codificator mai vechi, folosit la radarul ATC “ASR–910”
Codificatoare azimutale
Codificatoarele azimutale sunt dispozitive mecanice sau optice care transformă poziţia în azimut a antenei în date numerice. Ele sunt conectate la axul de rotire al antenei şi se rotesc simultan cu aceasta. Codificatorul generează o serie de impulsuri dreptunghiulare numite impulsuri azimutale (ACP – Azimut Change Pulses). Aceste impulsuri sunt numărate, azimutul antenei fiind proporţional cu numărul de impulsuri azimutale. Ulterior este calculat azimutul, fie în sistemul de indicare al radarului (ex. radarul ASR–910), fie în procesorul de date (ex. radarul FPS–117).
La trecerea antenei prin azimutul zero codificatorul mai generează un impuls, numit impuls de Nord (NRP – North Reference Pulse). Numărarea impulsurilor azimutale va începe din nou la fiecare impuls de Nord.
În funcţie de numărul de biţi pe care sunt codificate datele de ieşire, numărul impulsurilor azimutale este în general cuprins între 4096 impulsuri pe 12 biţi (ceea ce corespunde unei precizii de 0,087 grade pentru fiecare impuls) şi 16384 impulsuri pe 14 biţi (corespunzător unei precizii de 0,02129 grade pe impuls).
Prin convenţie, azimutul este calculat în sens orar (în sensul acelor de ceasornic).
14 biţi)
Figura 2: Schema de codificare
Figura 2: Schema de codificare
(imagine interactiva)
Schema de codificare
Circuitul de codificare este format în prncipal dintr-un numărător care numără impulsurile azimutale ACP. Numărătorul este resetat de impulsurile de Nord NRP. Lipsa unor impulsuri ACP poate fi ignorată, deoarece această eroare va dispărea la următoarea rotaţie, în urma resetării numărătorului. Dacă numărul de impulsuri ACP absente este mare, eroarea devine importantă, iar azimutul ţintelor va fi calculat greşit, decalat la stânga faţă de poziţia lor reală. Afişarea ţintelor va fi decalată în sens antiorar faţă de poziţia reală.
Figura 3: Codificator (demontat) ce asigură 16384 impulsuri azimutale la fiecare rotire a antenei
