Principiile Radiolocaţiei

Generalităţi despre indicatoarele de radiolocaţie

Semnalele disponibile de la ieşirea receptorului şi procesorului conţin un număr foarte mare de informaţii, ce pot ajunge la milioane de biţi de date pe secundă. Aceste informaţii, împreună cu altele cum ar fi poziţia antenei, sunt utilizate de indicator pentru a genera o imagine de ansamblu a ţintelor descoperite, imagine uşor de înţeles de către operator, actualizată continuu şi care prezintă poziţia relativă a ţintelor în spaţiu. În plus, această imagine poate oferi informaţii suplimentare privind forma, mărimea sau tipul ţintelor. În acest scop cele mai folosite indicatoare sunt cele cu tub catodic, indicatoare care oferă o calitate a imaginii extrem de ridicată. Principalul dezavantaj al indicatoarelor cu tub catodic constă în faptul că nu pot afişa o imagine tridimensională reală.

Principalele caracteristici ale ţintelor afişate de indicatoarele de radiolocaţie sunt distanţa, azimutul şi unghiul de înălţare (sau înălţimea). Afişarea ţintelor se face având ca referinţă locul de dispunere şi orientarea antenei. Principalele tipuri de indicatoare utilizate sunt prezentate în tabelul următor:

Sistemele radar mai vechi utilizau şi alte tipuri de indicatoare.
Aceste indicatoare nu mai sunt întâlnite în prezent şi de aceea vor fi prezentate pe scurt:

• Indicatorul tip C
• Indicatorul tip E
• Indicatorul tip J