www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Împrăștiere difuză

Figura 1: Dispersia difuză clasică (geometrică)

diffuse Streuung

Figura 1: Dispersia difuză clasică (geometrică)

Împrăștiere difuză

Împrăştierea difuză apare atunci când radiația întâlnește mici particule reflectante care plutesc liber în spațiu, cum ar fi norii de praf sau un front de ploaie. Totalitatea particulelor determină o reflexie difuză, care nu necesită un corp solid mai mare.

Norii, ceața și zonele de ploaie pot produce un semnal de ecou extins (zgomotul meteorologic) la lungimi de undă sub 10 cm. Valurile care pătrund în zona meteorologică suferă o atenuare relativ puternică. Cu toate acestea, cu cât frecvența undei electromagnetice este mai mare, cu atât mai mare este efectul condițiilor meteorologice (ploaie, nori etc.) din cauza împrăștierii difuze.

Vizibilitate
(picioare)
cantitatea absolută de apă (g/m3)
Atenuare bidirecțională (dB/NM)

Figura 2: Atenuare bidirecțională pe obiecte cu împrăștiere difuză

Vizibilitate
(picioare)
cantitatea absolută de apă (g/m3)
Atenuare bidirecțională (dB/NM)

Figura 2: Atenuare bidirecțională pe obiecte cu împrăștiere difuză

Vizibilitate
(picioare)
cantitatea absolută de apă (g/m3)
Atenuare bidirecțională (dB/NM)

Figura 2: Atenuare bidirecțională pe obiecte cu împrăștiere difuză