www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Lățimea fasciculului

Ilustrație 1: Lățimea reală a fasciculului unei antene în comparație cu o formă idealizată a unui model de antenă

Ilustrație 1: Lățimea reală a fasciculului unei antene în comparație cu o formă idealizată a unui model de antenă

Lățimea fasciculului

Lățimea fasciculului lobului principal al unei antene, denumită de obicei prin abrevierea Full Width of Half Maximum (FWHM), este în general înțeleasă ca fiind jumătatea lățimii curbei de putere. Maximul acestei curbe de putere se determină prin măsurători în condiții de mediu cât mai puțin reflexe. Acest maxim este luat ca referință pentru toate celelalte valori măsurate, care sunt apoi introduse în diagrama antenei în funcție de unghiul de rotație. De fiecare parte a maximului lobului principal, puterea măsurată scade. Lățimea la jumătate este atunci unghiul dintre punctele din stânga și din dreapta maximului la care puterea a scăzut la jumătate. Acest unghi este apoi definit ca fiind lățimea fasciculului lobului principal.[1] Jumătate din putere este numită −3 dB în scări logaritmice, motiv pentru care unghiul este numit și θ3. Aceeași abordare este utilizată pentru unghiurile orizontale și verticale.

În interesul unei măsurări mai ușoare a parametrilor pe un osciloscop, se utilizează uneori o definiție diferită, care se abate de la aceasta. Pe un osciloscop, de obicei, nu se afișează puterea, ci tensiunea. Cu toate acestea, jumătate din tensiune reprezintă −6 dB din puteri, motiv pentru care aceste puncte de măsurare sunt denumite apoi cu numele de variabilă θ6.[1] Presupunând că impedanța cablului este constantă, jumătate din tensiune determină, de asemenea, doar jumătate din curent. Puterea, ca produs matematic al tensiunii și curentului, este atunci doar un sfert din valoarea maximă în acest punct.

Dacă tensiunea afișată pe un osciloscop trebuie utilizată ca măsură a lățimii de înjumătățire a puterii, atunci trebuie aleasă valoarea 0,707 din maxim. La majoritatea osciloscoapelor cu tuburi de imagine, această valoare este gravată ca o linie punctată pe scală, ca un ghid. Pe osciloscoapele digitale, această valoare este de obicei marcată și în grila imaginii de fundal.

Simplificări

Pentru aplicațiile de calcul, în special în considerațiile geometrice, se presupune de obicei un model de antenă dreptunghiulară și se include în ecuații. O corecție a abaterilor dintre modelul și modelul real al antenei se face prin intermediul factorului de eficiență Ka atunci când se iau în considerare parametrii antenei. Factorii speciali de pierdere sunt numiți pentru modularea semnalelor de către modelul de antenă în cadrul semilățimii. Modularea amplitudinii semnalelor recepționate de către forma reală a modelului de antenă este absorbită de factorul Beam Shape Loss. Pierderile datorate unei modificări a unghiului fasciculului în unghiul lateral în funcție de unghiul de elevație sunt descrise de factorul de lățime a fasciculului (Beam Width Factor).

Sursa:

  1. Hamish Meikle: ''Modern Radar Systems'' Artech House on Demand, 2008, ISBN 978-1-59693-242-5, p. 108 (previzualizare online)