Antene cu caracteristică „High-Beam / Low-Beam”
„high beam”
„low beam”
putere
Figura 1: Antenă cu caracteristică „High-Beam / Low-Beam”
„high beam”
„low beam”
putere
Figura 1: Antenă cu caracteristică
„High-Beam / Low-Beam”
Antene cu caracteristică „High-Beam / Low-Beam”
Aceste antene folosesc două caracteristici de directivitate decalate în plan vertical. În figura 2 este prezentată schema bloc de alimentare a antenei pentru obţinerea unei caracteristici de tip „high beam / low beam”. Radiatorul este format din două antene horn. Semnalul de la emiţător este aplicat la cele două hornuri prin intermediul unui divizor de putere. În practică, radiatorul caracteristicii inferioare este alimentat cu mai multă putere pentru a maximiza distanţa de descoperire. Semnalele recepţionate pe cele două hornuri sunt aplicate la două canale de recepţie separate, pentru a evita interferenţele.
O altă soluţie utilizată în practică este folosirea la emisie doar a caracteristicii inferioare (low beam). În acest fel se măreşte distanţa de descoperire la înălţimi mici. La recepţie se utilizează ambele caracteristici. Acest lucru este posibil deoarece la niveluri mai mici de putere cele două caracteristici se suprapun aproape în totalitate. Pe schema bloc din figura 2 se elimină divizorul de putere. În locul circulatoarelor se folosesc de obicei comutatoare de antenă cu cuplor directiv. Comutatorul pentru caracteristica superioară (high beam) va avea portul de emisie terminat cu o sarcină echivalentă. Prezenţa comutatorului de antenă pe canalul „high beam” este necesară deoarece este posibilă pătrunderea la emisie a unei părţi din semnalul de sondaj în hornul acestui canal. Tot din acest motiv este improprie folosirea circulatoarelor pe post de comutatoare de antenă.
Figura 2: Antena radarului ASR-NG cu alimentarea triplă a antenei
Folosirea la recepţie a două caracteristici de directivitate decalate în plan vertical prezintă şi unele avantaje în descoperirea ţintelor. Caracteristica inferioară permite descoperirea aeronavelor ce evoluează la înălţimi mici, iar cea superioară a celor ce zboară la înălţimi mai mari. În plus, semnalul recepţionat pe caracteristica superioară este mult mai puţin influenţat de reflexiile din teren (clutter-ul terestru). Un alt avantaj al acestor antene este că prin folosirea tehnicii monoimpuls se poate estima înălţimea de zbor a ţintelor.
Antenele cu caracteristică „High-Beam / Low-Beam” mai sunt numite şi antene cu fascicul dublu (dual beam). Termenul „High-Beam / Low-Beam” provine din industria auto, însemnând „fază lungă / fază scurtă”.
La radarele mai noi, se utilizează chiar și un al treilea radiator de tip corn pentru a subdiviza din nou fasciculul înalt. Cu toate acestea, acest al treilea radiator cu corn are funcția de a efectua o măsurătoare a unghiului de elevație cu radarul primar folosind metoda monopulse în comparație cu celelalte două diagrame direcționale ale antenei.