Radioaltimetre
Figura 1: Indicatorul unui radioaltimetru, cu scală logaritmică
Radioaltimetre
Altimetrele (sau radioaltimetrele) sunt radare instalate pe avioane sau pe sateliţi, care emit undele electromagnetice în jos spre pământ pentru a calcula înălţimea. Acestea sunt de obicei radare în impulsuri care emit impulsuri scurte de radiofrecvenţă şi măsoară timpul de întârziere al impulsurilor reflectate t0 pentru a determina distanţa dintre senzor şi suprafaţa Pământului (adică înălţimea h).
Pentru înălţimi mai mici sunt folosite şi radare cu emisie continuă şi modulaţie de frecvenţă (FMCW – frequency modulated continuous wave). Acestea oferă o mai bună rezoluţie decât cele în impulsuri, dar au o înălţime maximă de descoperire mai redusă. Uneori cele două tehnici sunt folosite împreună. Pentru radarele în impulsuri înălţimea se calculează după următoarea formulă:
| t0 = | 2·h | where: | t0 = timpul de întârziere h = înălţimea faţă de sol c0 = viteza luminii |
(1) |
| c0 |
Imaginea 2: Principiul de măsurare
Aplicaţii – radioaltimetrele sunt folosite pentru:
- determinarea înălţimii de zbor de către avioane;
- măsurări topografice realizate de avioane sau sateliţi;
- măsurări ale înălţimii faţă de suprafaţa mării (din care se poate estima viteza vântului).
Exemple de radioaltimetre: „TOPEX/Poseidon” şi „Radioaltimetrul Jason-1”.
Radioaltimetrele sunt des utilizate de aeronavele comerciale pe timpul manevrelor de apropiere şi aterizare, mai ales în condiţii de vizibilitate redusă, precum şi la aterizarea automată. Radioaltimetrele folosite sunt în majoritate de tip FMCW. Avioanele militare folosesc radioaltimetrele în special pentru zborul la joasă înălţime, pentru a evita detecţia de către radare. O aplicaţie similară o reprezintă radarul de urmărire a terenului (terrain following radar).