www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/CPS-4

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: AN/CPS-4 la Baza Forțelor Aeriene Keesler în 1950.

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 2 700 … 2 900 MHz
perioadă de repetiţie a impulsurilor: 1 575 µs
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 635 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 2 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 750 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 90 NM (≙ 166 km)
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: β= 4,7°; ε= 1,2°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

AN/CPS-4

AN/CPS-4 („Beaver Tail“, coadă de castor) a fost un radar de căutare de altitudine. cu o rază medie de acțiune cu o antenă cu rotire mecanică care funcționează în banda S. Radarul a fost dezvoltat de Laboratorul de radiații al MIT și a fost folosit în apărarea aeriană a Statelor Unite ale Americii. Radarul a fost conceput pentru a funcționa împreună cu radarele omnidirecționale SCR-270 și SCR-271.

AN/CPS-4 a fost operat de 6 persoane. Acesta putea afișa pe ecranul său RHI ținte până la o distanță de 90 de mile marine. Reflectorul parabolic orientat pe verticală era o secțiune eliptică a unui paraboloid de aproximativ 6 m înălțime și 1,5 m lățime și era alimentat de un radiator cu corn. Pentru a achiziționa ținte la altitudine, au fost folosite 25 de cicluri pe minut pentru a ridica și coborî întreaga structură a antenei între -2° și 32°. Precizia în determinarea altitudinii era de aproximativ 300 m în măsurarea altitudinii absolute și de aproximativ 150 m în măsurarea altitudinii relative la o distanță de 45-90 NM.[1] Radarul a fost adesea folosit în pereche cu AN/FPS-3 și au format o acoperire radar fără goluri de la începutul anilor 1950.

Producția în serie a început în iunie 1945, iar AN/CPS-4 a fost folosit, de exemplu, la Keesler AFB, la stațiile americane Omaha Air Force Station și Belleville AFS,[2] și în Germania, la Erbeskopf, lângă Birkenfeld. AN/CPS-4 a fost folosit și în scopuri civile, de exemplu pentru a studia structura „benzii luminoase“ pentru meteorologie.[3]

Surse:

  1. Chas. R. Burrows, Stephen S. Attwood: ”Radio Wave Propagation, Consolidated Summary Technical Report of the Committee on Propagation of the National Defense Research Committee“, Academic Press Inc. New York, 1949, p. 65 (online preview)
  2. Mark L. Morgan, Mark A. Berhow: ”Rings of Supersonic Steel. Air Defenses of the United States Army 1950-1979: an Introductory History and Site Guide“ Hole In The Head Press, 2002, ISBN 0615120121, p. 135, 175 (online preview)
  3. L Brown: ”Technical and Military Imperatives. A Radar History of World War 2“ CRC Press, 1999, ISBN 0750306599, p. 443 (online preview)