www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

RSP-7

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Varianta mobilă a radarului de apropiere de precizie RSP-7. © 2005 Thierry Lachapelle

Ilustrație 1: Varianta mobilă a radarului de apropiere de precizie RSP-7. © 2005 Thierry Lachapelle

Date tehnico-tactice DRL
frecvența de lucru: 830 … 882 MHz
(benzile UHF)
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 550, 800, 1075 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 2 · 1 µs (frequency diversity)
Pulsleistung: 230 kW
distanţa maximă fără ambiguităţi: 45, 90, 150 km
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate:
Date tehnico-tactice PRL
frecvența de lucru: 9100 … 9400 MHz
(benzile X)
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 2400 sau 3000 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 0,4 µs
Pulsleistung: 70 kW
distanţa maximă fără ambiguităţi: 60 km
precizia de măsurare: 100 m
lățimea diagramei de directivitate: Kurswegantenne: β: 0,7°; ε: 3,5°
Gleitwegantenne: β: 3,6°; ε: 0,7°
Schwenkwinkel: ±15°

RSP-7

RSP–7 (Radiolokatsionnaya Sistema Posadki; chirilic: Радиолокационная Система Посадки, РСП; denumire NATO: „Two Spot“) este un radar de apropiere de precizie de fabricație rusă, utilizat în scopuri militare, care a fost construit începând cu aproximativ 1962. Acesta era format din două radare care funcționau independent, radarul de apropiere la aterizare (PRL) în banda X, radarul de supraveghere (DRL) în banda superioară VHF cu un radar secundar integrat în aceeași bandă de frecvență și un receptor radiogoniometric VHF. Au fost produse două variante: o variantă mobilă pe ZIL 157 (mai târziu pe ZIL 131) cu o remorcă 2PN-2 și o variantă staționară (RSP-7U) pentru o instalare fixă sau desfășurată în câmp cu antena amplasată pe un catarg.

Radarul de apropiere de precizie PRL (a se vedea figura 1) poate funcționa în mai multe moduri:

Antenele au efectuat 25 de mișcări de rotire pe minut în modul sector. O rotație pentru operațiunea completă a fost efectuată numai cu antena de cursă cu până la 10 rotații pe minut. Imaginea radar a PRL, care era situată chiar lângă pistă, era transmisă prin cablu sau printr-o legătură radio VHF ca dispozitiv auxiliar la unitățile de afișare ale radarului de supraveghere DRL.

Radarul DRL a utilizat multe dintre componentele P-15 „Flat Face A“. Transmițătorul folosea magnetroni ușor acordabili ale căror frecvențe de funcționare erau reajustate la frecvența oscilatorului local stabilizat cu cuarț al receptorului. Precizia determinării coordonatelor a fost mai mică de 1% din scara de observare.

Galerie de imagini cu RSP-7

Imaginea 2: Antene ale DRL-7U

Imaginea 3: Din motive de redundanță, sunt instalate două antene.

Imaginea 4: Dispozitive de observare a versiunii mobile.

Sursa: museum.radioscanner.ru