www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

P-15

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
P-15 (FM 3527)
(faceţi click pentru mărire: 600·800px = 74 kByte)

Ilustrație 1: “Flat Face” (in the background you can see the “Spoon Rest D”)

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 830 … 882 МHz
perioadă de repetiţie a impulsurilor: 3 … 4 ms
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 500 … 680 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 2 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 270 … 390 kW
puterea medie: 270 W
distanţa maximă fără ambiguităţi: 200 km
capacitatea de separare în distanță: 300 m
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate:
numărul de impulsuri recepţionate: > 15
viteza de rotire a antenei: 6 ture/minut
MTBCF:
MTTR:

P-15

P-15 (indicativul NATO: „Flat Face A”) este un radar special conceput pentru avioanele care zboară la joasă înălțime. A fost inclusă în armamentul forțelor armate sovietice în 1956. Există mai multe replici, fiecare cu o denumire diferită: 1RL13 și 1RL114. Numele de cod rusești erau „Tropa“ («Тропа»), „Dozor“ («Дозор») și „Dshigit“ («Джигит»).

P-15 a fost un radar care putea fi amplasat rapid (timp de instalare: 10 minute!) și a fost utilizat ca un dispozitiv mobil de umplere a golurilor. Planurile antenei pot fi alimentate în fază și antifază pentru a schimba modelul direcțional. Cu toate acestea, această stație radar nu a atins practic nicio țintă care zbura la o înălțime mai mare de aproximativ 5 km.

Ca echipament suplimentar, această unitate radar a primit o antenă specială pe un catarg de până la 50 m înălțime, cu denumirea AMU-30 sau AMU-50 (numărul corespunde înălțimii catargului). Acest lucru a redus din nou înălțimea maximă a domeniului de detecție, dar modelul antenei a fost mai apropiat de sol, astfel încât stația a putut localiza și aeronavele care zburau foarte jos. Această configurație a primit numele de cod NATO „Squad Eye”. (Până în prezent, unele surse sunt încă convinse că este vorba de două radare diferite).