www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

P-10 „Knife Rest B“

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
P-10 Antenne

Ilustrație 1: P-10 antenna
www.fas.org)

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bandă VHF
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 100 Hz
durata impulsului de sondaj (τ):
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 55 … 75 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 200 km
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: 21°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei: 0 … 6 ture/minut
MTBCF:
MTTR:

P-10 „Knife Rest B“

Radarul P-10 (indicativul rusesc: „Volga A“, chirilic: «Волга А», denumirea NATO: „Knife Rest B“) este o dezvoltare ulterioară a P-8 și a fost inclus în dotarea armatei sovietice începând cu 1953. Lățimea de jumătate a matricei de antene 2x2 a fost cuprinsă între 20 și 24° (în funcție de frecvență). Unghiul de elevație a fost determinat cu un goniometru, din care înălțimea țintă a putut fi determinată cu ajutorul unei nomograme. Precizia determinării unghiului a fost de până la ±2,5°. Radarul era deja echipat cu un sistem de protecție împotriva bruiajului. Sensibilitatea receptorului a fost nominal de 3 µV, iar la limitele domeniului de frecvență de 4 µV. Informațiile radar au fost afișate pe un indicator de observare circulară și pe un indicator de tip E. Din 1956, P-10 a fost înlocuit cu P-12.

Galerie foto a radarului P-10

Imaginea 2: Antena P-10