www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

P-8 “Knife Rest”

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1:


(faceţi click pentru mărire: 640·480px = 70 kByte)

Ilustrație 1:

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bandă VHF
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:
durata impulsului de sondaj (τ):
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 70 … 75 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 150 km
capacitatea de separare în distanță:
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: 24°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei: 2 ture/minut
MTBCF:
MTTR:

P-8 “Knife Rest”

P-8 (denumire rusă: „Volga“, chirilică: «Волга») a fost creat în anii 1949-1950 și a fost adoptat în armamentul armatei sovietice de atunci în 1951. Această stație radar a fost încărcată pe două camioane „ZiL 157“. A funcționat cu 4 antene Yagian pe un catarg tubular detașat, care putea fi ridicat la o înălțime de 30 m. Inventarul P-8 includea radarul secundar „Kremnij 1“ și două remorci cu generator electric.

Radarul dispunea deja de un goniometru, cu ajutorul căruia era posibilă o determinare aproximativă a altitudinii pe o nomogramă prin compararea fazelor ambelor planuri ale antenei.

Radarul secundar nu era încă sincronizat cu antena radar primară. Acesta era montat pe un catarg extern și trebuia să fie dirijat cu ajutorul unei manivele manuale și a unui sistem servo în direcția în care urma să fie interogat. Identificarea a fost afișată pe un indicator tip A, care a fost utilizat împreună cu echipamentul pentru determinarea altitudinii.

Bildergalerie der P-8

Foto 2: Antena P-8 (stâlpul din dreapta) cu radarul secundar NRZ-1 (stâlpul din stânga), în centru: PRV-10.