www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

P-3 „Dumbo“

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
P-3A

Ilustrație 1: Versiunea mobilă a P3 (antena din stânga).

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bandă VHF
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:
durata impulsului de sondaj (τ):
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 55 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 120 km
capacitatea de separare în distanță: 2,5 km
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: 24°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

P-3 „Dumbo“

Dezvoltarea radarului P-3 „Dumbo“ (prescurtat de la „Pegmantit 3“) a început în 1943.

O caracteristică specială a radarului P-3 este sistemul de antene, care constă în două antene care sunt folosite pentru transmisie și recepție prin intermediul unui comutator de transmisie/recepție.

Un sistem de două antene Yagi, amplasate la 7 m și 11 m deasupra solului, este utilizat pentru a determina altitudinea țintelor. Unghiul de elevație se determină cu un sistem special, goniometrul, prin compararea fazelor celor două antene.

Testarea în fabrică a P-3 a avut loc între 20 iulie și 15 august 1944, iar primele teste de autonomie au fost efectuate în ianuarie și februarie 1945. Radarul P-3 a intrat în serviciu în Rusia în 1945 și a început și producția variantei P-3A pentru vehicule.