www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

SC

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Radarul SC-2 de pe nava de război americană Niobrara (AO-72).

Ilustrație 1: Radarul SC-2 de pe nava de război americană Niobrara (AO-72).

Date tehnico-tactice
SC, SC-1SC-2, SC-3
frecvența de lucru: 220 MHz
(bande VHF)
200 MHz
(bande VHF)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 60 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 5 µs4 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 100 kW200 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 30 mi
(≙ 48 km)
75 mi
(≙ 120 km)
capacitatea de separare în distanță: 550 m460 m
precizia de măsurare: ±180 m, ±5° ±90 m, ±3°
lățimea diagramei de directivitate: 25°10°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei: (manually) 5 ture/minut
MTBCF:
MTTR:

SC

SC a fost un radar de recunoaștere american din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, folosit în principal în Pacific. A fost folosit pe distrugătoare și pe nave mai mari pentru a recunoaște aeronavele și navele și pentru a ghida interceptorii.

Radarul SC original a fost echipat cu o antenă formată din patru rânduri de câte trei dipoli fiecare, dispuse în fața unui reflector cu rețea comună de 2,6 × 2,1 metri. SC-2 a folosit două rânduri de șase dipoli, fiecare în fața unui reflector de 4,6 × 1,4 m. Radarul SC era capabil să localizeze un bombardier mediu la o altitudine de 300 m de la o distanță de 30 de mile marine (≙ 48 km). Începând cu radarul SC-1, această distanță a fost mărită la 75 de mile nautice (≙ 120 km). Precizia localizării s-a îmbunătățit considerabil și în versiunile următoare. Radarele SC și SC-1 au folosit doar un indicator tip A, iar SC-2 și SC-3 au primit, de asemenea, un indicator tip PPI. Toate versiunile au funcționat cu o busolă giroscopică pentru a permite o vizualizare a „nordului adevărat“. Rotația celor două versiuni mai vechi se făcea tot cu o manivelă manuală.

Identificarea prietenului și a dușmanului a fost posibilă datorită antenei IFF amplasate în partea superioară a antenei principale. Radarul secundar folosea standardul IFF Mark IV.

Galerie foto de la SC

Imaginea 2: Radarul SC