www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ERS–1, (2)

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: ERS in orbital configuration (© 2000 ESA)

Ilustrație 1: ERS in orbital configuration (© 2000 ESA)

Date tehnico-tactice SAR
frecvența de lucru: 5,3 GHz
Polarizare: linear, vertikal
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 1640 … 1720 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 37,12 µs
puterea în impuls: 4,8 kW
puterea medie:
Lățimea de bandă a impulsului: 15,55 MHz
capacitatea de separare în distanță (across-track): ≤ 26,3 m
Azimutauflösung (along track): ≤ 30 m
Orbită: 782·785 km, 98,5°
Período orbital: 100 min
Unghi de incidență: ERS-1: 23°
ERS-2: 47°
Lățimea brazdei iluminate de radar 102,5 km
Date tehnico-tactice RA
frecvența de lucru: 13,8 GHz
Polarizarea: linear
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 1020 Hz
durata impulsului de sondaj (τ): 20 µs
puterea în impuls: 55 W
puterea medie: 2,7 W
Lățimea de bandă a impulsului: 330 MHz und 82,5 MHz
capacitatea de separare în distanță: 10 cm
lățimea diagramei de directivitate: 1,3°
Zona de iluminare: 16 … 20 m

European Remote Sensing Satellite ERS-1

ERS-1 este un satelit al Agenției Spațiale Europene (ЕSА) care a fost utilizat pentru detectarea de la distanță a suprafeței Pământului și care nu mai este în funcțiune. Acesta a fost primul satelit de observare a Pământului pur civil și a fost dezvoltat între 1979 și 1990. Cel mai important instrument radar a fost radarul cu deschidere sintetică (SAR)cu polarizare verticală (modul VV), fabricat sub conducerea companiei DASA și care funcționa în banda C, putând acoperi o fâșie a suprafeței Pământului cu o lățime de până la 100 km. Acesta a folosit o antenă cu o deschidere reală de 1·10 m. Impulsul transmis avea o lungime de 1,5 m. Impulsul de transmisie cu o lungime de 37,12 µs a fost modulat intern cu o modulație de frecvență liniară și o lățime de bandă a transmițătorului de 15,55 MHz. În receptor, acest impuls a fost comprimat la o lungime de 64 ns. Cu un alt grup de antene, acest radar ar putea funcționa și ca un scatterometru.

La bord se afla, de asemenea, un radar altimetru (RA) care funcționa pe o frecvență de 13,8 GHz (banda Ku). Acesta folosea o antenă parabolică cu un diametru de 1,2 m și cu o lățime a diagramei de directivitate de 1,3° și putea măsura altitudinea cu o precizie de până la 5 cm. Acesta a folosit două puteri de rezoluție diferite pentru măsurarea suprafeței oceanului și pentru măsurarea straturilor de gheață. Etajul de ieșire al transmițătorului a fost echipat cu un tub cu unde călătoare.

ERS-1 a fost lansat la 17 iunie 1991 cu un lansator Ariane 4 de la centrul spațial de lângă Kourou (Guyana Franceză). Satelitul a orbitat în jurul Pământului pe o orbită sincronă cu Soarele de 782-785 km și o înclinație de 98,5°. O orbită a durat 100 de minute, iar după 35 de zile s-a ajuns din nou la punctul de plecare deasupra suprafeței Pământului. Durata de viață proiectată a satelitului, de trei ani, a fost depășită cu mult: abia la 10 martie 2000 misiunea sa a fost încheiată din cauza defectării sistemului de stabilizare a atitudinii. Ultimele date SAR utilizabile au fost transmise la 3 martie 2000.

Specificații geometrice

ERS–2

ESR.pdf (click to expand: 335 kByte)

Ilustrație 2: Previzualizare a unei broșuri ESA.

Acest al doilea satelit, în esență identic din punct de vedere constructiv, a fost lansat pe aceeași orbită cu ERS-1 la 21 aprilie 1995. Această procedură a fost denumită „misiune tandem“ și a devenit modelul pentru lansările ulterioare de sateliți. ERS-2 a urmat practic ERS-1, astfel încât aceeași zonă de pe suprafața Pământului a putut fi acoperită a doua oară pentru măsurători interferometrice la intervale de 35 de minute. Deoarece Pământul s-a rotit cu câteva sute de metri mai mult în acest timp, aceeași zonă a fost surprinsă acum dintr-un unghi ușor diferit. Prin procesarea ambelor imagini prin calcul, modificările peisajului în intervalul de un centimetru erau acum recognoscibile. Cu ajutorul acestei tehnologii, a fost posibil, de exemplu, să se prevadă alunecarea de teren a unui vulcan din Islanda.

La 5 iulie 2011, ESA a anunțat încheierea misiunii ERS-2. Acesta a fost transferat pe o orbită cu un risc mai mic de coliziuni. Bateriile au fost descărcate, iar rezervoarele de propulsie au fost golite prin tragere de mai multe ori. Intrarea în atmosfera terestră și arderea acestuia sunt așteptate din 2025.