www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ELDORA/ASTRAIA

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
AN/APG-70
(faceţi click pentru mărire: 400·268px = 67 kByte)

Ilustrație 1: ELDORA montat pe coada unui avion Lockheed P-3 operat de NRL.

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 9,3 – 9,8 GHz
(bandă X)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 2 – 5 kHz
durata impulsului de sondaj (τ): 0,25 – 3,00 µs
timpul de recepţie:
timpul mort:
puterea în impuls: 35 – 40 kW
puterea medie:
distanţa maximă fără ambiguităţi: 20 – 90 km
capacitatea de separare în distanță: 37,5 – 1200 m
precizia de măsurare:
lățimea diagramei de directivitate: 1,8°
numărul de impulsuri recepţionate:
viteza de rotire a antenei:
MTBCF:
MTTR:

ELDORA/ASTRAIA

ELDORA (Electra Doppler Radar) / ASTRAIA (Analyse Stereoscopique par Radar Aeroporte Sur Electra) este un radar Doppler aeropurtat în banda X cu două direcții independente ale fasciculului. Producătorul este un consorțiu format din Centrul Național American pentru Cercetare Atmosferică (NCAR, Boulder, SUA, Colorado) și Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța (CNRS, Paris). Radarul ELDORA/ASTRAIA este conceput pentru măsurători de înaltă rezoluție ale vitezei vântului și ale ratei de ploaie în cazul furtunilor puternice care sunt prea mari sau prea îndepărtate pentru a obține măsurători de la radarele staționare cu o precizie comparabilă.

Direcțiile fasciculului radarului ELDORA/ASTRAIA sunt înainte și înapoi (în fapt, două sisteme radar), oferind informații Doppler duble în timpul zborului. Evaluarea oferă un câmp bidimensional al vitezei vântului în timpul trecerii prin zona de furtună. Radarul utilizează un semnal de transmisie complex, format dintr-o secvență de patru frecvențe de transmisie diferite. În plus, un impuls de transmisie extrem de scurt poate fi trimis și fără modulație internă. Datele sunt mediate într-un procesor de semnal digital.

Radarul este format din 5 ansambluri principale:

Cele două amplificatoare, fiecare echipat cu un tub cu unde călătoare și fiecare cu o putere de emisie de 35 kW, sunt alimentate de un sintetizator de frecvență comun care utilizează un generator de cuarț de înaltă precizie de 10 MHz ca oscilator principal și referință coerentă. Acest sintetizator generează toate frecvențele și ceasurile necesare pentru ambele sisteme (radiație înainte și înapoi). Frecvența intermediară de 60 MHz este generată în hardware și este utilizată atât în receptor, cât și în procesorul de semnal radar, în sincronizatorul și în digitizarea semnalelor recepționate. Semnalul de transmisie este un impuls format din patru subsecțiuni temporale (așa-numitele cipuri, chips), în fiecare dintre acestea fiind utilizată una dintre cele patru frecvențe de transmisie. Aceste impulsuri sunt emise cu o frecvență de repetiție a impulsurilor de două ori decalată, într-un raport de timp de 4:5, pentru a permite o mai bună măsurare neechivocă a distanței și vitezei (a se vedea: dilema Doppler).

Semnalul transmis este direcționat printr-o conexiune cu ghid de undă rotativ cu două canale către sistemul de antene din radomul din spatele aeronavei. Cele două antene se rotesc pe axa longitudinală la o viteză de 20 – 40 de rotații pe minut pentru a obține rata de eșantionare necesară.

Sursa: