SRA-1
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Golfstream III SRA-1 cu SLAMMR sub fuselaj.
Date tehnico-tactice | |
---|---|
frecvența de lucru: | bande X |
perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
durata impulsului de sondaj (τ): | |
timpul de recepţie: | |
timpul mort: | |
puterea în impuls: | |
puterea medie: | |
distanţa maximă fără ambiguităţi: | 200 km |
capacitatea de separare în distanță: | |
precizia de măsurare: | |
lățimea diagramei de directivitate: | |
numărul de impulsuri recepţionate: | |
viteza de rotire a antenei: | |
MTBCF: | |
MTTR: |
SRA-1
În 1984, Grumman a prezentat SRA-1, un Golfstream III modificat, ca o viitoare versiune militară a unui avion de pasageri. SRA-1 a primit un container sub fuselaj cu prototipul SLAMMR („Side-Looking Airborne Modulated Multimode Radar”) de la Motorola și trei cuiburi sub fiecare aripă, precum și containere mai mici în vârful aripilor, declarate pentru a conține echipamente de război electronic. Aeronava SRA-1 a primit, de asemenea, o nouă ușă mare de marfă pentru încărcarea unor rafturi electronice mai mari, precum și pentru a oferi aeronavei o funcție secundară de transport.
„SLAMMR“ de la Motorola este un radar de recunoaștere cu rază lungă de acțiune, care poate fi utilizat ca radar de patrulare maritimă sau de control al frontierelor pentru recunoașterea terenului. Instalația din aeronavă constă în șapte ansambluri principale: antene, unitate de control a antenei, transmițător/receptor, procesor video, afișaj, unitate de control și procesor de procesare a datelor. Antenele constau în antene cu fante cu ghid de undă cu poziție stabilizată. Acestea pot fi montate într-un compartiment sub fuselaj, pentru o vizibilitate laterală fără obstacole, sau în perechi, pe partea stângă și dreaptă a fuselajului, în două radomuri de 16 picioare lungime. Versiunea de pe Boeing 737/200 este denumită AN/APS-135.
Ansamblurile rămase sunt construite fie pe paleți, fie pe rafturi, pentru a permite asamblarea/demontarea ușoară în fuselajul aeronavei. Procesorul de afișare asigură un calcul al timpului de zbor al radarului și face legătura între afișaj și datele unui sistem de navigație inerțială. Transmițătorul utilizează un magnetron, iar receptorul utilizează amplificatoare RF cu zgomot redus. Unitatea de comandă a antenei comută puterea de emisie alternativ către grupurile de antene din stânga și din dreapta.
Datele radar pot fi trimise în timp real la o stație de la sol și înregistrate pentru utilizare ulterioară. Procesorul video permite detectarea pe distanțe lungi a țintelor în mișcare până la o distanță de 148 km, de exemplu, în scopul controlului de frontieră, precum și supravegherea radar a suprafeței Pământului pentru recunoaștere geologică.
SAR-1 a marcat începutul unei dezvoltări de amploare a avioanelor de recunoaștere bazate pe avioane de pasageri mai mici. Ulterior, în întreaga lume au fost folosite mai multe versiuni sub diferite denumiri. „General Dynamics“ și-a dezvoltat chiar propriul concept de versiune Gulfstream V EW, numit EC-37 Special Mission Aircraft (SMA), care este, evident, un succesor al SRA-1.