www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Orizontul radar

Undele electromagnetice se comportă similar cu fasciculele de lumină şi de aceea propagarea lor poate fi tratată după legile opticii geometrice. Acest fapt este normal, deoarece radiaţiile luminoase sunt tot unde electromagnetice, dar cu frecvenţele mult mai mari decât cele folosite de către sistemele radar.

Propagarea undelor electromagnetice diferă totuşi puţin de cea a luminii din cauza fenomenelor de difracţie şi refracţie. Astfel, vom vorbi în cazul undelor electromagnetice de o propagare cvasi-optică. Din această cauză, orizontul radar este diferit de orizontul optic, fiind mai îndepărtat. De asemenea, obstacolele vor influenţa diferit undele radar faţă de radiaţiile luminoase. Un grup de copaci împiedică trecerea luminii, dar permit trecerea semnalelor radar, într-o anumită măsură.

Ca şi în cazul opticii, observarea ţintelor dincolo de orizontul radar se poate realiza prin creşterea înălţimii antenei.

În figura de mai jos este prezentat un grafic de descoperire a ţintelor ce zboară la înălţimi mici, în condiţiile amplasării antenei la o înălţime de 25 m (fără a lua în considerare diferitele obstacole din teren). Tot în figură este inclusă şi ecuaţia distanţei vizibilităţii directe a unui radar, în funcţie de înălţimea antenei şi înălţimea de zbor a ţintei.

Figura 1: Propagarea cvasioptică

Figura 1: Propagarea cvasioptică

Figura 1: Propagarea cvasioptică