www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Radom

Par-80 Radom

Figura 1: Radom pneumatic pentru radarul PAR–80

RRP-117 - Radom

Figura 2: Radom dispus pe muntele „Großer Arber” (Germania)

Figura 3: Radom din răşină polimerică întărită cu fibră de sticlă, pentru un radar ATC

(click to enlarge: 900·600px = 93 kByte)

Figura 3: Radom din răşină polimerică întărită cu fibră de sticlă, pentru un radar ATC

Radom

Radomul este o structură destinată protecţiei radarului sau doar a antenei împotriva condiţiilor meteorologice grele: vânt puternic, ploaie, zăpadă, grindină etc. Materialele utilizate în construcţia radomurilor nu trebuie să afecteze funcţionarea normală a sistemului radar. Radomurile trebuie să atenueze cât mai puţin undele electromagnetice, să aibă coeficienţi de reflexie mici şi să nu deformeze caracteristica de directivitate.

Radomurile pot fi construite sub diverse forme, cea mai utilizată formă pentru radarele cu baza la sol fiind cea sferică. Din punct de vedere constructiv se întâlnesc două mari categorii: radomuri pneumatice, realizate dintr-o cameră de cauciuc ce se umflă, devenind autoportantă, respectiv radomuri cu schelet metalic, pe care se dispun o serie de plăci dielectrice într-o structură tip fagure (scheletul metalic poate să lipsească, plăcile unindu-se direct între ele). Ca materiale dielectrice folosite amintim fibra de sticlă, ţesături acoperite cu PTFE etc.

Radomurile pentru radarele aeropurtate (avioane, rachete) trebuie să îndeplinească o serie de condiţii suplimentare: să aibă o formă aerodinamică, să reziste presiunilor şi temperaturilor ridicate etc.

Pierderile introduse de radom din cauza atenuării se manifestă atât la emisie cât şi la recepţie. O valoare tipică a acestor pierderi este de 0,3 dB, adică de circa 7% din totalul energiei electromagnetice. Conform ecuaţiei radiolocaţiei rezultă o micşorare a distanţei de descoperire de aproximativ  2%.

Cuvântul radom provine din cuvintele radar şi dom.