www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Garbling

Fenomenul de „garbling” reprezintă o problemă fundamentală pentru sistemele SSR clasice, iar situaţia se înrăutăţeşte odată cu creşterea traficului aerian. Durata unui semnal de răspuns este de 20,3 µs, ceea ce corespunde unei distanţe de propagare a undelor electromagnetice de aproximativ 3 km. În cazul în care două avioane se află pe acelaşi azimut şi la o distanţă mai mică de 3 km unul de altul, răspunsurile lor se vor suprapune parţial. Această suprapunere sau intercalare a răspunsurilor poartă numele de „garbling”. Prin utilizarea unor tehnici avansate de prelucrare a răspunsurilor este posibilă extragerea totală sau parţială a fiecărui răspuns.

Figura 1: „Garbling” sincron

Figura 1: „Garbling” sincron

Figura 1: „Garbling” sincron

Putem distinge două tipuri de „garbling”:

În cazul în care impulsurile celor două răspunsuri nu se suprapun în totalitate, vorbim despre „garbling” asincron. Aceste răspunsuri pot fi destul de uşor separate şi decodificate corect!

În situaţia în care impulsurile celor două răspunsuri se suprapun unele peste altele vorbim de „garbling” sincron..
Situaţia se complică, deoarece este dificil de stabilit dacă un anumit impuls aparţine unuia sau celuilalt răspuns. Decodificarea devine foarte dificilă, rezultând o serie de răspunsuri false, care trebuiesc eliminate!

F1 C2 F2 SPI

Figura 2: Cadru fantomă C2–SPI

F1 C2 F2 SPI

Figura 2: Cadru fantomă C2–SPI

F1 C2 F2 SPI

Figura 2: Cadru fantomă C2–SPI

Procesul de eliminare sau reducere a fenomenului de „garbling” poartă denumirea de „degarbling”. Detecţia cadrului răspunsului se realizează în general cu ajutorul unor circuite numerice de întârziere care detectează perechea impulsurilor de încadrare F1-F2 prin măsurarea duratei dintre acestea, de 20,3 µs (cu o anumită toleranţă). Din păcate, impulsul SPI se află dispus la o distanţă de 20,3 µs de impulsul C2, iar dacă impulsul SPI este prezent în impuls, apare un răspuns fantomă prin detecţia perechii C2–SPI ca fiind impulsuri de încadrare:

În cazul răspunsului fantomă C2–SPI, pot exista situaţii în care acesta este decodificat şi afişat! Avionul căruia i s-a cerut identificarea prezintă o importanţă crescută, iar dispariţia lui de pe ecran ar reprezenta o situaţie destul de gravă.

Un alt caz de interferenţe de tip „garbling” îl reprezintă cel al două răspunsuri separate, dar foarte apropiate („Closely Spaced”).

Tip „garbling”ImpulsuriLa indicator
„Garbling”
asincron
ein Antworttelegramm eines zweiten Transponders fällt zeitlich in die Zwischenräume der ersten Antwort beide Antworttelegramme können decodiert werden
„Garbling”
sincron
die Impulse eines Antworttelegrammes eines zweiten Transponders fallen zeitlich genau auf die Impulse der ersten Antwort beide Antworttelegramme dürfen nicht angezeigt werden
Cadru fantomă
C2-SPI
ein zweites Impulspaar der gleichen Antwort hat ebenfalls den Abstand von 20,3µs die Antwort muss angezeigt werden
„Closly spaced” zwischen dem letzen Impuls der ersten Antwort und dem ersten Impuls der zweiten Antwort ist ebenfalls ein Abstand von 20,3µs die Antworten müssen angezeigt werden

Tabelul 1: Tipuri de „garbling”

Circuite de „degarbling”

Pentru identificarea cazurilor de „garbling” şi eliminarea acestuia se folosesc scheme speciale, precum cea din figură.

delay line DL 1: 20,3 µs
DL 2: 20,3 µs
DL 3: 20,3 µs
video
to the decoder
H=“enable”
C2-SPI phantom bracket
H=“bracket detect”
L=“garbling”

Figura 3: Principiul unei scheme de „degarbling”

delay line DL 1: 20,3 µs
DL 2: 20,3 µs
DL 3: 20,3 µs
video
to the decoder
H=“enable”
C2-SPI phantom bracket
H=“bracket detect”
L=“garbling”

Figura 3: Principiul unei scheme de „degarbling”

delay line DL 1: 20,3 µs
DL 2: 20,3 µs
DL 3: 20,3 µs
video
to the decoder
H=“enable”
C2-SPI phantom bracket
H=“bracket detect”
L=“garbling”

Figura 3: Principiul unei scheme de „degarbling”

Circuitele de reţinere cu intervalul de întârziere de 1,45 µs (grila impulsurilor!) pot fi realizate cu ajutorul unui registru numeric de deplasare.
Întregul proces de „degarbling” este realizat de către procesor.

Secvenţa de prelucrare în cazul unui răspuns corect
  1. detecţia cadrului (cu linia de întârziere DL1);
  2. întârzierea cadrului recunoscut (cu linia de întârziere DL2);
  3. verificarea suprapunerii cadrelor (cu linia de întârziere DL3 şi poarta SAU)
  4. dacă nu există suprapunere, decodificarea este permisă.
  
Secvenţa de prelucrare în cazul recunoaşterii „garbling”-ului
  1. dacă există suprapunere, decodificarea nu este permisă
  
Secvenţa de prelucrare în cazul cadrului fantomă C2–SPI
  1. cadrul fals format de impulsurile C2 şi SPI este ignorat!
  2. în acest caz decodificarea este permisă.