www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Semnalul de interogare în standardul Mk X

Formatul semnalului de interogare al unui radar secundar (numit şi semnal de uplink) are o structură simplă, fiind format din două impulsuri (P1 şi P3), cu durata de 0,8 µs fiecare, separate la o anumită distanţă. Distanţa dintre impulsuri stabileşte modul de interogare. În tabel sunt prezentate distanţele dintre impulsuri pentru diferitele moduri de interogare civile şi militare, precum şi destinaţia fiecărui mod în parte.

Modul Distanţa dintre
P1 - P3
Descrierea modului
militar civil
1   3 (±0.2) µs Identificare militară
Modul militar 1 asigură 32 de coduri de identificare (deşi tehnic sunt posibile 4096). În general, cele 32 de coduri sunt folosite pentru a indica rolul/misiunea/tipul avionului. Acest mod nu este folosit prea des pe timp de pace.
2   5 (±0.2) µs Identificare militară
Modul militar 2 asigură 4096 de coduri de identificare (ca şi modul A). În mod normal este utilizat pentru identificarea individuală a fiecărei aeronave.
3 A 8 (±0.2) µs Identificare civilă / militară
Asigură 4096 de coduri de identificare comună civilă şi militară. Este cel mai utilizat mod.
  B 17 (±0.2) µs nu este folosit
  C 21 (±0.2) µs Altitudinea barometrică Modul civil C este utilizat pentru aflarea înălţimii de zbor a avionului.
  D 25 (±0.2) µs nu este folosit

Tabelul 1: Formatul semnalului de interogare în standardul Mark X

Modul militar 1 este în general folosit pentru a indica rolul, misiunea sau tipul avionului (rezultă că mai multe avioane pot răspunde cu acelaşi cod pe modul 1). Modul 2 este utilizat pentru a identifica individual fiecare aeronavă (codul este setat la sol, înainte de decolare).

Modul militar 3 şi cel civil A sunt moduri identice (şi de aceea sunt cunoscute ca modul 3/A). Prin acest mod este solicitat codul de identificare necesar pentru controlul traficului aerian. Deoarece codul este pe doar 12 biţi (datorită formatului semnalului de răspuns, după cum vom vedea mai târziu), el poate lua doar 4096 de valori. Valoarea codului pe modul 3/A este alocată de către autoritatea de control al traficului aerian pentru fiecare zonă de responsabilitate în parte. Codul de identificare (cod octal pe 4 digiţi) este introdus de către pilot, după instrucţiunile controlorului de la sol. Valoarea sa poate fi modificată în timpul zborului, de exemplu la trecerea avionului dintr-o zonă de control în alta.

O altă informaţie esenţială pentru controlul traficului aerian, şi anume înălţimea (nivelul de zbor), este asigurată cu ajutorul modului C. Valoarea înălţimii este dată fie de altimetrul barometric, fie de radioaltimetrul avionului.

Modurile civile B şi D, deşi au fost definite iniţial în standard, nu au fost utilizate niciodată pentru controlul traficului aerian civil. Astfel, sistemul SSR civil actual se referă doar la modurile A şi C. Nu toate transponderele sunt capabile să răspundă la toate modurile de interogare. Transponderele avioanelor militare vor răspunde la interogările pe modurile 1, 2, 3/A şi majoritatea şi pe modul C. Transponderele civile nu vor recunoaşte modurile 1 şi 2, dar vor răspunde la interogările pe modul 3/A. Majoritatea au posibilitatea de a răspunde şi pe modul C.

Interogatoarele de la sol pot schimba modul de interogare în mod regulat – această proprietate poartă numele de întreţesere (interlace) a modurilor. Interogatoarele SSR civile alternează interogările pe modurile A şi C – întreţesere AC. Interogatoarele militare realizează şi întreţeserea modurilor 1 şi 2 – ex. întreţesere 1AC2AC. (Unele interogatoare pot alterna interogările pe modul 1 şi 2 la fiecare rotire a antenei).

Unele sisteme IFF militare (IFF Mk XII) includ şi modul 4. Acest mod utilizează un format al semnalului de interogare diferit. Acesta include o secvenţă criptată de impulsuri, astfel încât la interogare vor răspunde doar aeronavele care recunosc această secvenţă.

Impulsul P2, de culoare verde-închis în tabel, este utilizat pentru suprimarea interogărilor pe lobii secundari ai antenei, după cum vom vedea mai târziu.