www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Prelucrarea „Dicke-Fix”

Acest tip de prelucrare are loc în etajele de amplificare în frecvenţă intermediară. Principiul acestei prelucrări a fost dezvoltat de Robert Dicke (Defence Research Telecommunications Establishment din Ottawa) în jurul anului 1960. Acesta constă în utilizarea unui amplificator de bandă largă, urmat de un limitator şi apoi de un filtru adaptat de bandă îngustă. Procedura este utilizată pentru eliminarea impulsurilor prea lungi (clutter) sau prea scurte (interferenţe). Prelucrarea „Dicke Fix” este o metodă destinată protecţiei receptorului împotriva bruiajului de zgomot sau în impulsuri de scurtă durată. Ca exemplu, prelucrarea de tip „Dicke Fix” este utilizată la radarul pentru apărarea antiaeriană MPR.


Figura 1: Schema bloc a unui amplificator în FI tip „Dicke-Fix”

Figura 1: Schema bloc a unui amplificator în FI tip „Dicke-Fix”

Figura 1: Schema bloc a unui amplificator în FI tip „Dicke-Fix”
      (Pentru observarea formelor de undă, aşezaţi cursorul în punctele de control TP1 la TP5.)

Interferences

Figura 2: Formele de undă în punctele de măsurare ale schemei

Schema de principiu constă dintr-un amplificator de bandă largă, un limitator şi un amplificator de bandă optimă, toate în frecvenţă intermediară. Nivelul de limitare este prestabilit la o valoare aproximativ egală cu amplitudinea maximă a zgomotelor, iar banda de trecere a primului amplificator poate fi stabilită între 10 şi 20 MHz, în funcţie de bruiajul existent. Astfel este asigurat un nivel constant al alarmelor false pe întreaga perioadă de prelucrare. Prelucrarea „Dicke Fix” asigură o atenuare ridicată a bruiajului în impulsuri cu modulaţie rapidă (10-500 MHz), în general de ordinul a 20 la 40 dB, fără o micşorare semnificativă a sensibilităţii.

La ieşirea filtrului adaptat, impulsurile ecou cu durată normală (durata impulsurilor de sondaj) vor avea amplitudinea mai mare decât zgomotele sau impulsurile de alte durate (interferenţe). Astfel, zgomotele şi interferenţele vor putea fi eliminate cu ajutorul unui circuit cu prag.