Semnale la ieşirea receptorului
Canalul de amplitudine
Ilustrație 1: Configuraţie simplă de detector
Ilustrație 1: Configuraţie simplă de detector
Semnalul de la ieşirea receptorului poate avea diferite proprietăţi. În cel mai simplu caz, semnalul în frecvenţă intermediară este demodulat de un detector cu diodă, rezultând semnalul de ieşire de videofrecvenţă. Acest semnal este format doar din anvelopa impulsurilor ecou. Canalul de recepţie ce include un astfel de detector se numeşte canal de amplitudine.
Semnalul video de la ieşirea canalului de amplitudine are avantajul unei sensibilităţi maxime a receptorului. Dezavantajul constă în faptul că asupra semnalelor recepţionate nu se poate face nicio prelucrare Doppler. Un astfel de semnal nu este de folos decât în cazul ţintelor aflate la distanţe mari, caz în care nu există interferenţe puternice de la ţintele fixe şi este necesară şi o sensibilitate ridicată. Acest semnal este specific radarelor analogice.
În cazul radarelor moderne de supraveghere, semnalul ecou de amplitudine este folosit doar pentru:
- detecţia situaţiilor de bruiaj;
- detecţia fenomenelor meteo (similare cu circuitele de rejecţie a reflexiilor de la precipitaţii);
- şi ca o ieşire pentru măsurarea amplitudinii semnalului în cazul circuitelor BITE
Canalul coerent
Pentru a detecta efectul frecvenţei Doppler, semnalul în frecvenţă intermediară trebuie aplicat la intrarea unui detector de fază. Un astfel de canal de recepţie poartă denumirea de canal coerent.
Sistemele radar moderne folosesc doar acest canal, realizând prelucrarea Doppler a semnalelor şi detecţia automată a ţintelor.