www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Banda de trecere a receptorului

Frecvenţa (MHz)
B = 1,6 MHz

Figura 1: Caracteristica de amplitudine a unui filtru trece bandă, ce ilustrează conceptul de lăţime de bandă la –3 dB (sau la jumătate de putere)

[dB]
Frecvenţa (MHz)
B = 1,6 MHz

Figura 1: Caracteristica de amplitudine a unui filtru trece bandă, ce ilustrează conceptul de lăţime de bandă la –3 dB (sau la jumătate de putere)

Größenänderung eines Signals in einem Bandpass mit einer -3 dB Bandbreite
Frecvenţa (MHz)
B = 1,6 MHz

Figura 1: Caracteristica de amplitudine a unui filtru trece bandă, ce ilustrează conceptul de lăţime de bandă la –3 dB (sau la jumătate de putere)

Banda de trecere a receptorului

Banda de trecere

Banda de trecere, notată B, BW sau Δf, se măsoară în herţi şi reprezintă banda de frecvenţă în care receptorul lucrează la parametri nominali. Ea este definită ca diferenţa dintre frecvenţa superioară şi cea inferioară la care amplificarea receptorului scade cu 3 dB. În cazul receptoarelor radar banda de trecere este determinată de cea a etajelor în frecvenţă intermediară. Receptorul trebuie să fie în măsură să prelucreze semnalul reflectat de la ţinte în întreaga bandă a fiecărui impuls.

Cu cât este mai largă banda de trecere a receptorului, cu atât este mai mare nivelul zgomotelor care intră în receptor. Deoarece zgomotul este prezent în tot spectrul de frecvenţe, cu cât este mai largă banda de trecere a etajelor receptorului, cu atât creşte nivelul zgomotelor şi scade raportul semnal-zgomot, reducându-se implicit şi sensibilitatea receptorului.

Lăţimea benzii de trecere este proporţională cu cantitatea de informaţie conţinută de semnal. Pentru a detecta un semnal de forma unui impuls dreptunghiular cu ajutorul Transformatei Fourier Rapide (FFT - Fast Fourier Transformation), banda de trecere a receptorului trebuie să coincidă cu cea mai mare frecvenţă dintre componentele semnificative ale semnalului. Cu cât este mai mare banda receptorului, cu atât mai lentă va fi panta de creştere a impulsului dreptunghiular.

În general, banda B necesară pentru detecţia unui impuls de durată τ este:

B = 1 (1)

τ

Efectul Doppler va modifica durata şi banda impulsului reflectat. Pentru obţinerea informaţiilor Doppler, este necesar ca lăţimea de bandă a receptorului să să fie mai mare decât banda semnalului de sondaj.

În cazul unui radar ce foloseşte o modulaţie internă a impulsurilor, banda receptorului trebuie să fie mult mai mare decât inversul duratei impulsului. În acest caz banda receptorului depinde de caracteristicile modulaţiei interne a impulsului, de durata impulsului comprimat şi de funcţia de ponderare folosită pentru reducerea nivelului lobilor laterali ai impulsului comprimat. Folosind tehnici moderne de modulaţie internă şi de compresie a impulsului, se pot obţine valori ale benzii de trecere chiar şi de 200 MHz. Receptoarele mai performante pot avea banda de trecere reglabilă.

Produsul durată - bandă

Un parametru ce caracterizează circuitele de compresie a impulsurilor este produsul dintre durata impulsului şi banda de trecere, notat τ·B (în µs·MHz). Valori ale τ·B între 5 şi 1000 sunt tipice pentru diverse tipuri de sisteme radar. Pentru valori mici ale τ·B, ex. între 5 şi 15, există tehnici de suprimare a lobilor laterali ai impulsurilor ce ating o atenuare a nivelului lobilor de 35 dB. Pentru τ·B între 15 şi 500, utilizate în receptoarele performante, nivelul de suprimare a lobilor laterali poate varia între 35dB şi 45dB, în funcţie de valoarea frecvenţei Doppler, neadaptarea de impedanţă, valoarea frecvenţei intermediare pe care se lucrează sau alte cauze.

Valori ale τ·B de până la 1000 sunt utilizate în cazul radarelor de înaltă rezoluţie sau în cel al determinării înălţimii pe baza diferenţei între timpii de întârziere ai semnalelor ce se popagă pe calea directă, respectiv prin reflexia la suprafaţa Pământului (Metoda de măsurare a înălţimii prin propagarea pe direcţii multiple).