www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Distanţa vizibilităţii directe

direcţia optică de vizibilitate directă
zonă moartă
orizontul optic
distanţa vizibilităţii directe
(orizontul radar)

Figura 1: Distanţa vizibilităţii directe a unui radar

direcţia optică de vizibilitate directă
zonă moartă
orizontul optic
distanţa vizibilităţii directe
(orizontul radar)

Figura 1: Distanţa vizibilităţii directe a unui radar

La frecvenţe înalte (>100 MHz), undele electromagnetice se propagă după legile opticii. Deoarece majoritatea radarelor lucrează la frecvenţe înalte, rezultă că semnalele radar se vor propaga în linie dreaptă, conform legilor opticii geometrice.

Distanţa maximă de descoperire este dată de ecuaţia radiolocaţiei. Datorită curburii Pământului, distanţa de descoperire se reduce, deoarece ţintele nu pot fi observate sub linia orizontului. Distanţa până la care poate fi observată o ţintă ţinând cont de curbura Pământului se numeşte distanţa vizibilităţii directe. Valoarea ei depinde de înălţimea antenei şi de înălţimea de zbor a ţintei.

Totuşi, la propagarea prin atmosferă traiectoria undelor electromagnetice este înclinată în jos, datorită fenomenului de refracţie. Această înclinare conduce la erori în determinarea distanţei şi înălţimii ţintelor. În ceea ce priveşte distanţa vizibilităţii directe, efectul refracţiei este unul pozitiv, crescând distanţa de descoperire a ţintelor. În calcule, pentru a lua în considerare şi efectul refracţiei, se utilizează o valoare echivalentă a razei Pământului, de aproximativ 8500 km (4/3 din raza geometrică), în locul valorii reale de 6375 km.